septembrie

toamna viitoare se împlinesc 15 ani de când scriu constant pe Agonia (mulțumirile mele pentru găzduire!), așadar nu aș spune că mi.a lipsit curajul... :)
mă bucur sincer că ai găsit un "ceva" în acest poem, îți mulțumesc cu recunoștință pentru steluță, apreciez!
îți doresc un anotimp frumos, plin de inspirație autumnală!

linistii multiplicate in fiecare picatura de ploaie implica un risc major, mai ales ca se face trecerea la acele tesuturi incandescende, fara un intermezzo. Incurajarea este pentru a risca in continuare. Stilul paradoxist nu e facil, mai ales intr-un text asa scurt. Numai de bine! La fel!

Am lecturat un text cu iz de haiku transformat hai hui într-o compunere frumoasă!

Ionuț, ai dreptate, poemele scurte sunt riscante... eu am scris/scriu în multe feluri, am o experiență onorabilă, aș spune: aforisme, catrene/epigrame, poeme cu rimă, fără rimă, poeme ample, poeme scurte, poeme descriptive, confesive, abstracte, figurative, etc
plus proze scurte (cu și fără dialog/personaje) și eseuri... am scris cam de toate, mai puțin roman...
acest poem face parte din categoria numită de mine "poem scurt esențial"
adică un poem concentrat de gând, atmosferă și mesaj
paradoxal, deși e scurt, eu cel puțin, scriu destul de greu/dificil acest tip de poezie
și de aceea, cu atât mai mult, mă bucur enorm când efortul este remarcat
îți foarte mulțumesc, Ionuț, din nou!

Emilian, apropierea de haiku este desigur întâmplătoare, neintenționată... sintagma "compunere frumoasă" mă măgulește, iar expresia hai-hui mă înviorează...
da, poezia este, printre altele, (și) o plimbare ștrengărească pe serpentinele încurcate ale vieților noastre...
îți mulțumesc și ție, Emilian, și te salut!
seară frumoasă tuturor!