ziua a șaptea

cu aere de filosofie si cu taceri si cuvinte desprinse din respiro. si cu finaluri cutremuratoare, fireste. nu pe gustul meu, dar acceptabil. ti-ai marit nivelul cumva? te vad pe front page, sau acuma apar acolo toate textele?

ec

da, ecaterina, scriu \"cu aere de filosofie si cu taceri si cuvinte desprinse din respiro. si cu finaluri cutremuratoare\", încerc o poezie în care te oprești să privești împrejur să pui degetul pe fiecare vers și să simți cum trece prin el sângele, așa cum spunea domnul călin sămărghițan înt-un comm. l-am reprodus pentru savoarea răspunsului care nu putea fi altul.

da, ecaterina, este primul tău comm în care remarci esența textelor mele și modul în care am scris și scriu. ai grăit un mare adevăr, pentru care îți mulțumesc.
celor care trec în grabă și nu înțeleg rostul cuvintelor de acolo îi invit să citească adevărul rostuit de călin sămărghițan într-un anumit comm. nu pot ticlui un alt răspuns mai sincer și curat.

cu sinceritate,
teo

Comuniunea cu divinitatea, purificarea sufletului, rugile care urcă spre Dumnezeu și sentimentul de liniște specific bisericilor, mai ales în cadrul slujbei de duminică, liniștea interioară, pacea.

\"sub cercuri imense
se rostogolesc rugăminți\"

\"depărtările acoperă cuvântul\"

\"nimic nu mai doare
în dimineața asta\"


cu plăcerea lecturii,
Marius

De ce ar fi lucrurile noi și oamenii noi? Pentru că e duminică. Aici se filtrează acțiunile. Îmi place, daomnule Dume. E aceeași trecere pe care o știam, pronunțată cu totul altfel. Drumul turlei duce spre mîntuire.

o poezie de duminică, cind suflete sunt curate, cind sufletele satu in rind pentru iertarea pacatelor, cind sufletele asculta cu pocainta liturghia adevarului suprem - o poezie cuvioasă, o poezie trezire la ascultarea religiei
scriere cursivă, curgătoare, ca o prelingere de miere, ca o atingere de pană pe cea mai de calitate hirtie
aici imi place in mod deosebit - oamenii sunt noi/începe drumul
spre cer/totul se cutremură - în aceste expresii eu vizionez SENSUL

Ziua a șaptea, Teodor, este ziua penitenței, dar și a judecății! De aceea, atunci trebuie să ne înnoim prin lucrurile care ne încojoară, să ne purificăm prin rugăciunile înălțate la cer, să căutăm ca acolo, sub catapeteasma bisericii din sufletul nostru să-l întâlnim tainic, sfios, umil, cu o iubire nelămurit de înaltă și curată pe însuși Bunul Dumnezeu!
Cu prietenie, Emil

singura duminica placuta, savurata (mie nu-mi plac duminicile) este a ta, de aici, prevestitoare de cutremur si aceea dintr-un alt poem mai vechi, senina si sfanta.
poemul e o asteptare neclintita, cum e seninul dinaintea furtunii. cutremurul se declanseaza la sfarsit, parca promitand o urmare, in care innoirea sa se desavarseasca.

cu prietenie,
andrei t

teodor,

un text frumos, implinit prin forta de sugestie pe care o transmite eul tau coborat si insufletit îb a saptea zi, un discurs poetic ce curge calm și din care nu poti iesi decat la final, versuriel sunt bine conturate, iar „drama” poetica te duce acolo in lumea linștii, acolo unde creatorul de frumos și estetic isi suplinesc natura duală printr-un interesant joc, fie el și tragic!
cu plăcerea lecturii și
cu sinceră prietenie,
petru hamat

În “ziua a șaptea” oamenii și lucrurile se înnoiesc, privirea atinge depărtările ce “acoperă cuvântul” proiectat de gură gol în spațiu.
“Totul se cutremură” și resturile se așează pe pleoape blocând vederea și doar nefirescul eliberează privirea.

marius,
sunt bucuros de trecerea ta. ai surprins starea într-un cadru gândit bine.
mulțumesc mult. te mai aștept

liviu-ioan,
încântat să te știu alături. da, așa este. duminiciule purifică.
mulțam de trecere și semn. te mai aștept.

silvia,
ai surprins esența. îmi place cum ai sesizat nuanțale dintre stări.
mulțumesc mult. te aștept cu drag și altădată.

mulțumiri și pace vouă!
teodor dume,

domnule emil,
încântat de trecere și semn. da, ziua a șaptea e ziua în care ar trebui să ne purificăm sufletele. mulțumesc mult. vă mai aștept.

andrei,
da, orice sfârșit are o urmare. mulțumesc pentru trecere și aplecare asupra poemului. cu sunceră prietenie te mai aștept și altădată.

petru hamat,
un comm generos care bucură. mulțumesc prietene, pentru răbdarea cu care citești și scrii.
te mai aștept la un pahar de vorbă.

razvan,
onorat de trecere și semn. mulțumesc pentru oprire și punctare.
te aștept ca pe un oaspete de suflet.

cu sinceritate și iubire sufletească,
teodor dume,

\'din carnea mea se desprinde o fibră\', un vers cât o poezie întreagă!
eu cred Teo că puteai mei degrabă să o introduci la seria de texte filosofice, tinde mai mult spre acestea decât la texte religioase(mă rog, există filonul, dar parcă nu e chiar un text religios, de facto)
foarte fine decupaje metaforice cu trimiteri \'sdânci\', un vers lin curgător și plin de \'sevă\', felicitari!
am observat că n-ai scăpat de commuri veninoase, dar nu contează, poezia ta estompează orice încercare malițioasă de ponegrire...
cu mare prietenie,
eugen

da, prietene, ai dreptate. n-am încadrat-o la \"filozofice\" pentru că am lăsat câteva portițe de interpretare. referitor la commuri, eu nu le consider \"veninoiase\".din nouă câte sunt doar unul plutește în derivă. eu am un principiu universal valabil în orice lucru. uite cum sună:
nu contează ce spune ci CINE spune. deci, eu mă uit la cine spune și numai apoi iau sau nu de bună. când o să aibă peste 3o de ani de literatură în spatre, cum am eu, numai atunci se poate exprima la moduzl cum scriu.
mulțumesc, prietene pentru tot. mă bucur căp ești aproape mereu.

stimă și prietenie,
teodor dume,

O poezie construită frumos, o privire lucidă dar senină. Nimic pretențios, dar sugestiv, un vers cuminte, blajin dar care ridică semne de întrebare. Ca un maestru al finalurilor, nu te dezminți nici acum.
O scriere reușită, plăcută.


Cu drag

Doru Emanuel

da, doruleț, încerc să fiu EU. chiar mă gândeam de ce nu-mi treci pragul, dar iată c-ai venit cu un dar frumos,- commul tău. nu-l comentez, ci mă bucur pentru el.
mulțumesc mult,

cu drag,
teo