sveter cu miros de iarbă

Mi-a plăcut enorm \"viața urme înghesuite sub cer\". Așa am citit. Peste trecerea cu care ne-ați obișnuit, aici e dorința revenirii. A unei reveniri proaspete.

e un poem rotund, de sugestie, filtrat, cu pendularea între trecut și viitor care întrețese \"firul ce poate fi refolosit\". mirosul de iarbă aduce o senzație de prospețime, de resuscitare. plăcut.

Neobișnuită dar frumoasă imaginea vieții văzute ca firul de lână din care bunicile și mamele tricotau „svetere”.
Da, viața este:

“un drum lung
și poate neștiut”

dăruit nouă la naștere. Și-atunci trebuie să cântărim bine cum îl folosim acest fir, tocmai pentru că nu este „refolosibil”.
Un ton mai luminos decât în ultimele poezii.

Cu drag,

Doru Emanuel

suntem adesea svetere desirate si refolosite. si asa va fi pana la sfarsitul lumii. si noi suntem noi, fara a simti cu adevarat asta:)

Revin pentru ca asa se cuvine, imbracand acel \"sveter cu miros de iarbă\", un camp verde al copilariei ce se desira ca un fir al Ariadnei intre un trecut/prezent si viitorul indefinit:
:

\"un drum lung
și poate neștiut

viața

urme înghesuite sub cer
se așează în mine\"


Iata cum poetul poate/este acel fir care innoada amintirile care le leaga le da viata:

\"privesc fix și nu spun nimic
pentru că diferența
dintre mine și sveter
e firul care
poate fi refolosit\"

O zi buna

Viața este un fir lucrat spre o devenire, până la cumpăna de unde începe deșiarea către simplitatea începutului.

liviu-ioan,
da, ai citit bine. mă bucură faptul că ești mereu aproape
te mai aștept.

florin caragiu,
o trecere ce mă onorează precum și acest semn favorabil.
sunt bucuros că ai trecut prin pagina mea lăsând semn.
poemul l-am scris într-o mare grabă și posibil să fi scăpat unele amănunte
deși am căutat să definesc viața în modul cel mai scurt creionând ideea, tot pe fugă.
poate că elementele de bază le-am sudat destul de bine.

mulțumesc mult de tot
stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
da, poate puțin neobișnuită imaginea și tocmai pentru că ea vine din simplitatea lucrurilor care uneori nu le observăm. de fapt e un adevăr creionat în mare grabă. activitatea profesională nu-mi dă pace și atunci mă așez în fața calculatorului doar printre picături de timp
îmi place secvența din text remarcată de tine
mulțumesc, prietene!

silviu,
bine ai venit în pagina mea! ești binevenit oricând. mulțumesc de popas
da, noi suntem noi fără a simți asta
cu prietenie. te mai aștept

ramona,
mă încântă trecerea ta. conținutul din commul tău e bine punctat.
mulțumesc,
te mai aștept

mulțumiri, tuturor!

Deoarece te îmbraci cu viața ca și cu o haină. Firul hainei poate fi refolosit. Firul tău de viață, însă, rămâne cu același \"miros de iarbă\" și de \"lucruri înghesuite de sub cer\". Și-l folosești o singură dată. Imagini plastice și olfactive pentru niște definiții greu de prins în cuvinte.

citeam Teo(știi, mai am și servici, DP(din păcate)), citind și comentariile, ...culmea, biroul meu dă întrun microparc(cu ferestrele) și îmi amirosea a iarbă(coseau cu \'scule bârâietore\' iarba din zona verde și mirosea a iarbă ucisă), și-am zis: iată ce nuanță tre\' să fie adăugată versurilor tale pentru a te-mbrăca cu viață, a firului de viață - miros de iarbă - bun Sămărghițan ăsta, aici, ...a văzut!
așa prietene, așa te vreau, mai \'sveter\':))
cu bucuria lecturii,
eugen

călin,
iată o trecere care onorează atât textul cât și persoana mea. mulțumesc de interpretare și semn. cuvintele sunt generoase. mulțumesc mult
stimă și considerație,
teodor dume,

eugene,
ai multă dreptate cu iarba. în acest sens am folosit verdele ierbii.
mulțam de semn. ești binevenit oricând.
cu prietenie,
teodor dume,

desi tema se incadreaza in aceeasi pendulare viata-moarte, aici se simte o ironie subtire, as spune chiar ca pe undeva e un poem ludic.
de fapt te ridici mandru, iti scoti armele si provoci direct moartea. cu fiecare poem pari mai amenintator, mai invincibil. sigur, vei pierde, insa lupta in sine e o adevarata savoare.

cu prietenie,
andrei t

andrei,
da, ai mers pe fir simțind fiorul.
mă bucură prezența ta. o prezență care alintă nu numai cuvintele ci și starea.
mulțumesc mult de tot. te mai aștept

același,
teodor dume,