Ottilia Ardeleanu

eu am fumat în copilărie plantam lujere nu mă vedeam dintre ele la cules corbi creșteau din mâinile mele aripi până la coate capotul avea bustul smolit în coșare lanuri de foi

am o teamă de întuneric tremurau florile în copaci se pusese dintr-odată o vijelie toți vecinii erau în porți priveau vorbeau în șoaptă eram prea mică nu înțelegeam treceau tancuri spuneau

este doar iubire ca între pereți ermetici unde fiecare bulă de aer are preț se vizitează unii pe alții zâmbesc numai dinți își dau mâinile încrucișând falange duc flori

în orașul meu s-au dus ploile tot ce era galben a dispărut oamenii își prefac veselia în jocuri de table își încearcă norocul și înjură când nu au ce face plimbă câte-un suflet comentează

ascultă-mă iubirea nu trece așa doar spunându-i ia dă-te mai încolo ai ocupat spațiul abuziv nu o poți șterge cum ai dizolva o pată cu alcool nici curăța cu acid ea stă între lucrurile

Pământul are și el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea știu ce. Doar că dimineața le e cam greu să se ridice și să

mă aruncă de sus dacii o făceau cu feciorii frumoși sunt destule țepe pe buzele prăpastiei rămân ciutură în cumpănă fântână seacă suspendată de timp umplu clipe cu speranțe

n-am părăsit sunt cea care am rămas între aceiași pereți deschiși freș înmugurind clipele ștergând fruntea de gânduri nădușite plouând cu răbdarea așteptării bucurie așternând pașilor

aerul bate din aripi vioi balansează pe umerii mei cu bretele de mătase îmi ciupește obrajii până dau în roșu macii de pe rochie încep să zbârnâie necontrolat senzor bombastic clocot

Câteodată, mă răsfoiesc. Încep de-aiurea. Nu o iau cu prima pagină. Nici de la cuprins. Nici măcar de la sfârșit spre început. Asta pentru că nu am proiectat un final. Este o carte nesfârșită. Mă

în sărutul acesta sunt toate cuvintele pe care nu le pot scoate nici cu periuța toate versurile pe care nu le-am putut scrie cu peniță de firmă nopțile în care somnul a încercat să treacă

opriți pădurea năvălește în ochii mei mi se urcă pe umeri în cap fiarele păsările florile sălbatic îmi cresc pe glezne iarba mi se lipește de genunchi istoria se strecoară ca

toți bărbații din viața mea m-au părăsit fiecare cum a știut mai bine tatăl nu s-a-nțeles cu mama s-a mutat unde i s-a părut lui paradiziac numai că mie mi-a frânt mândria aceea când spui tatăl

copacii cresc din cer din rădăcini nori ori păsări câteodată și curcubeu coroanele sunt colorate după sufletul fiecăruia cer ca o rețea de rădăcini internetul! în coroana coroanelor stăm

avea mereu ceva sfânt în priviri vorbe gesturi până și zâmbetul era altfel când își făcea cruce îngenunchea și timpul smerite erau florile via răzoarele animalele amuțeau numai ea știa să

toată noaptea au sâsâit pui de șerpi la geamul meu balansau un timp pe streșini își loveau capetele până le săreau ochii și se rostogoleau pe sticla cenușie de parcă plângeau

rămân pe țărm cu ochi cât gălbenușul fierbinte din palatinul orizontului - câine cu limba scoasă prind în năvodul privirii pești devoranții apelor fac șanțuri înspinate de raze

m-așez la masă lângă cina mea singuratică o cană de ceai de tei din anul trecut (bietul copac așteaptă să i se cațere cineva pe brațe să-l ușureze de bâzâieli și înțepături) două felii de

neliniștea nopții cobora în mine fără lanternă pe treptele pe care plămânii se sufocau alerga duduind să crape zidurile speriate șubrezite de-afară loveau unii veniți să renoveze nu știu cine

trec prin a nu știu câta gară cu geamuri sparte cine-a dat cu piatra trebuia să fi înlocuit cioburile trenul șuieră printre sughițuri poate îl pomenește șeful de gară un punct imaginar

plecam la pădure fluierând mă opream în câmpul nimănui pentru a vorbi cu macii albăstrelele făceau biserică în jurul lor îngenuncheam un timp nedeslușit mă-ntindeam în lanul de grâu trăgând

iei o foaie de hârtie o scuturi de formule o împăturești hexagonal o dată și încă o dată până obții geometria unui năsturel alb în colțuri tragi de primul înspre răsărit tai cu foarfeca