Ottilia Ardeleanu

Prima zi de toamnă S-a ivit în goană. Îmi ciocăne-n poartă Și mă cheamă-ndată Să cobor la ea Pe-un cârcel de vie, Pe-o frunză-arămie, Să bem o cafea. Dis-de-dimineață Toamna mă

Zi de toamnă însorită, Bate la poarta inimii mele! O s-o găsești de frunze dezgolită Între ramuri uscate și grele... Soare de toamnă blând, Bate la poarta sufletului meu! Încălzește-l de

Cu nume rotund ca un soare, Cu ochi albaștri – de zare, Cu bucle rebele de abanos Și gură – fragă, zâmbind duios, Înalt ca bradul, cu mersul grăbit, O floare de soare cu chipul smerit, Sau

Ceața, ca un văl, se pune Peste chipul toamnei bune. Și, sub ea, se pierd în zare, Dulci lumini de felinare. Se așterne din văzduhuri, Peste-ntinderi, pâlcuri-pâlcuri, Și

Două vrăbii ciufulite Ciripesc, neliniștite, Parcă pun țara la cale! Dau din aripi, par să zboare… Se opresc, se uită-n zare… Se zburlesc, se ciondănesc. Cioc în cioc “pălăvrăgesc” Parc-ar

În locul unde-am întâlnit iubirea Acum e toamnă, bate vântul. Prin umbre negre-ți văd privirea, Tomnatic mi-este astăzi gândul. Sfârșesc pe-alei frunzele moarte Le calcă, aprig, ai tăi

Culeg zorii de ziuă În pumn Și-i arunc pe genele somnoroase Și grele. Mă prind de zâmbetul timid Al soarelui Și mă ridic din patul Cald încă. Îmi spăl fața boțită în roua

Plouă morocănos și aprig. Străvezia perdea de stropi Unduie sub vântul rece. În șirul nesfârșit de plopi Străpunge valul de frig. Norii îngroașă rândurile Deasupra orașului întunecat. Pe

Simțire... (13-14 mai 2002) Când ești tulburat, dezorientat, indignat, stresat, cum te manifești? Printr-o trăire sentimentală? Printr-o revărsare de lacrimi? Printr-o izbucnire de violență?

Privesc telefonul, din minut în minut. Aș vrea să sune și să răspund, Nerăbdătoare ca să te-ascult... Iată, chiar țârâie pe vechiul birou, Nervos smulg receptorul din locul său. Mă trec toți

Vânt de toamnă Zburlit Rătăcește Haiducește Pe străduțe Și-n cotloane, Ciocănește La burlane, Rupe boabele Din vie. Florile de iasomie Le zdrobește. Zdrențuiește Tot ce prinde Când

Ploaie de vară Torențială, Brutală, Peste oraș s-a abătut Crunt. Lovește, zdrobește, Se burzuluiește. Pe străzi rătăcește Haiducește. Plouă ne-ncetat Sacadat, Ritmat, În stil de rock, Cu

Toarce Toamna grânele Și își umple poalele. Își anină bob de viță La urechi și pe altiță. Coase salbă grea de fructe, Stropi de ploaie-și pune-n frunte, Și la mijloc – brâu mănos, Să ne fie cu

Trup de potir Cu elixir M-ademenești. Senzual mă primești Să te gust. Și-așa robust, Tu te lași pradă, Fără tăgadă, Buzelor mele Ce cad – zăbrele Pe marginea ta. Din inimă-aș vrea Avid

Culorile sufletului meu (15 mai 2003) Roșu de furie, Galben-gelozie Și liliachiu, când este zglobiu. Alb-de puritate Gri, în miez de noapte, Mov cu picățele, în zilele grele. Verde de