pescărușii au înțeles mai bine
azi unul singur a planat
nici măcar nu a scos țipătul acela tăios
a dat ocol turlei
poate că sfinții de pe pereți s-au închinat
pe alee
tineri fumează își privesc
de azi voi fuma curcubeie îmi voi dori ploile
lumea se va feri de privirile mele fulgere
vor prevesti al nu știu câtelea potop
voi obliga toamna cu un creion la tâmplă
să dezbrace haina de piele
disperat
un țânțar
deliberat
m-a pișcat în mai multe locuri
pe unde m-ai sărutat
încifrat
cu un aer înțepat
și nici măcar nu știu
dacă avea acul
sterilizat
nume de pământ nu zodie
spongios bogat vegetal descompus și
motiv de combustibil natural
depozit organic îți zic
zeitate
nu pe acest teritoriu te afli acum
ci unde miroase a reavăn
ceva din tine
totul începe de la cuvânt
izbucnești te aprinzi faci vâlvătăi pe care
niciun potop de iertări nu le mai poate stinge
ți-am simțit urletele de departe
dar nu m-am ferit
păreau ziduri aruncătoare de
când ai început să smulgi șerpii din păr
să-i arunci cu o cruzime pe care nicio pereche de ochi nu o fulgeră
și când din gura ta dinții ca pietrele scuipau vorbele
încât niciun dicționar nu ar fi
sufletul mi se rupe ca o sfoară putrezită
când toate se pun în spinarea fragedă a copiilor
gingășia lor de ghiocei nu mai mișcă mințile otrăvite de fală
să fii plăpând nevinovat că iubirea te-a adus
„Tăcerea cărților și rugămintea lor nerostită. Ele nu-și pot cere „dreptul de a fi deschise”. Cărțile nu fac grevă, pentru a fi citite. Tot ce pot face este să ceară îndurare din partea cititorului
buchetul de flori care mi se cuvine
se împarte la atâtea inimi câte au dat drumul mulțumirii să se ridice încet
spre lumi depărtate unde doar visele ajung
ți s-a întâmplat să stai întins în
înainte să expire lumea
să ne iubim pe poezie punct ro
codificat
să tragem pe limbă mierea ursului
să fim caii-putere a unei busculade absurde
să acordăm alegorii în carnavaluri cât mai dezbrăcate de
am făcut pentru tine acele lucruri când
lumina te lovește în raiduri nu aveam adăpost
prea mare inima era de ajuns
pe străzi sângele unui apus infantil
în ghearele ulilor norii ștergeau orice
toată lumea absoarbe energia mea
aș putea să dau nenumărate exemple
dar nu e despre asta
mai degrabă de conflictele între generații literaturi iubiri
toate au același nivel de zahăr în sângele
suplu trunchi arcuit de vremuri
îmi ieși în cale de parcă ai fi
femeia ce mi-a fost dat să o strâng
în brațe pentru a mă revigora
ea cea subtil învăluită
în mătăsuri de topaz și
am un cod genetic foarte colorat când e vorba de tine
fiecare nuanță e pregătită pentru o literă
toate la un loc formează această metaforă pe care n-o rostesc
privesc tabloul în plenitudinea
Nu este puțin lucru să fii steluțar pe poezie.ro, ba aș zice că este chiar onorant.
De aceea, rog pe cei aflați în această postură: recitiți regulamentul și faceți în așa fel încât să vă meritați
să nu-mi reproșezi
că mi-ai dat idei
vântul face brazde grele
aici încolțesc bulbi
pentru flori de gheață
cele trei ceasuri de marți
au bătut matinal
mă trezesc fără idei
cineva și-a
stai pe loc
stai
că ninge
unde circuli pe vremea asta
deșurubezi întunericul
i s-a dus lița
pune un fir de iubire mai zdravăn
să nu mai sară siguranța zilei de mâine
mă n-auzi
stai că ninge
și nu
Cartea Anei Urma mă aștepta de mult pe raftul contemporan al bibliotecii, într-o cumințenie care i se potrivește, neștiind când îi va veni rândul la impresie olfactiv-spirituală, într-o așteptare cum
când ies din mine cu ochii închiși trupul
pe care îl port de obicei stretch
se moleșește și cade ca o rufă
mirosul lui adulmecat de departe atrage
oamenii poartă figuri dali sufletul și
cum vine ea tocmai de la capătul tunelului
cum face ea chetă pentru poeți
înarmată, -namurată amazoană deșirată
cu porția de stufat de iubire din care nu dă nimănui
ca doica lui shakespeare leagănă
nevăzută arătare neagră
trăiește în trupul meu
își face nevoile
mulțumită
într-un suflet comod
zi după zi mai intens
mai periculos își exersează un fel de
limbaj numai al ei
fără a putea fi