nu prea mi-a ieșit viața asta
Dimineață de luni. Grea desprindere de sine, de confortul unui alt sfârșit de săptămână, în intimitate. Despic ziua de noapte cu aburul unei cafele neîndulcite și cu o carte. De data aceasta, Gela
Cu alte cuvinte sunt și eu om
Destinul face ca să trăim într-o lume pestriță, într-un spațiu restrâns, într-o atmosferă sufocantă, într-o mentalitate redusă, în incertitudini și dezechilibru. De multe ori, viața omului este
Cămașa luminii
„Tăcerea cărților și rugămintea lor nerostită. Ele nu-și pot cere „dreptul de a fi deschise”. Cărțile nu fac grevă, pentru a fi citite. Tot ce pot face este să ceară îndurare din partea cititorului
Simțire...
Simțire... (13-14 mai 2002) Când ești tulburat, dezorientat, indignat, stresat, cum te manifești? Printr-o trăire sentimentală? Printr-o revărsare de lacrimi? Printr-o izbucnire de violență?
