Poezie
eu
1 min lectură·
Mediu
am un cod genetic foarte colorat când e vorba de tine
fiecare nuanță e pregătită pentru o literă
toate la un loc formează această metaforă pe care n-o rostesc
privesc tabloul în plenitudinea lui
și cred că fără artă nu aș putea trăi
chiar de-aș avea un alfabet impecabil al simțurilor
cordonul genetic sintetizează informația în acest spectru pe care
nu știu din ce parte să-l privesc
de oriunde ar fi mi-apari tu cu zâmbetul acela plin de speranță
nu voi spune mai mult tușele vorbesc de la sine
07666
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14196614/euComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FFe o adevărată declarație de dragoste, tabloul acesta adânc ilustrat, în ADN-ul tău
0
OAvă mulțumesc din adânc pentru cuvintele voastre deosebite și pentru aprecieri.
0
MPMetaforele nerostite ne colorează viața în cele mai frumoase culori. Ar trebui, din când în când, să le mai arătăm și altora curcubeiele noastre, pe litere.
Foarte frumos!
0
OAmă bucur mult și tare mulțumesc.
0
LMDistincție acordată
”...cred că fără artă nu aș putea trăi”
Ottilia, cu un gest de reflecție m-am întrebat dacă nu cumva și eu aș crede la fel. Este o întrebare care te răscolește, cel puțin, pe mine m-a întâlnit la timp potrivit să mă întoarcă ”pe toate părțile” ca să pot da răspunsul corect, sincer, nevoit chiar. Dacă este ceva sau cineva fără de care nu putem trăi ar putea însemna că suntem prinși în dependențe, posibil idolatrie chiar. Mulțumesc pentru invitația de a medita, de a mă (re)așeza corect față de propria înclinație artistică pe care tu însăși mi-ai recunoscut-o și o crești cu grijă. Mulțumesc frumos. E sublim poemul tău.
Ottilia, cu un gest de reflecție m-am întrebat dacă nu cumva și eu aș crede la fel. Este o întrebare care te răscolește, cel puțin, pe mine m-a întâlnit la timp potrivit să mă întoarcă ”pe toate părțile” ca să pot da răspunsul corect, sincer, nevoit chiar. Dacă este ceva sau cineva fără de care nu putem trăi ar putea însemna că suntem prinși în dependențe, posibil idolatrie chiar. Mulțumesc pentru invitația de a medita, de a mă (re)așeza corect față de propria înclinație artistică pe care tu însăși mi-ai recunoscut-o și o crești cu grijă. Mulțumesc frumos. E sublim poemul tău.
0
OAmulțumesc pentru empatie și generozitatea cuvintelor.
0
Frumusețea izvorăște lin prin modul în care transformați iubirea într-un act de creaţie vizuală, pictată, codificată, sintetizată. Codul genetic ca paletă de culori e fascinant: fiecare nuanță pregătită pentru o literă, ca și cum iubirea ar fi o limbă care se scrie mai întâi în corp, în celule, înainte de a ajunge la cuvinte.
Și exact atunci când s-ar putea explica totul – „alfabet impecabil al simțurilor" – este păstrată tăcerea. Pentru că tușele vorbesc de la sine.
Un text care știe să se oprească exact când trebuie. Vă mulțumesc că l-ați scris!