Aforism

E, aș zice, o replică la „Prost să fii, noroc să ai.” Glumesc, desigur.

în realitate așa este. Mai degrabă să faci pe prostul, ca să fii lăsat în voie... Dar de prostul PROST să te ferească Sfântul!
Mulțumesc de trecere și semn.

“ferice de cei săraci cu duhul”
dar, ca să fiu original:

complicat este drumul:
- prostului, la vale
înțeleptului, la deal.

să fii sărac cu duhul și alta să fii prost de dai în gropi! Tego, trebuie un echilibru și aici! dualitatea este impusă: bine-rău, deștept-prost, lumină-întuneric etc.
mulțumesc. tu ești original!

una e
alta e
…
diferența, gropile

înțelepciunea, odată atinsă, nu devine o stare de permanență, e din când în foarte când, în rest trăim în dulcea ignoranță, rezolvările ne prostesc, nerezolvările incită
când nu e o soluție, putem încerca o alifie!

la Socrate ronțăind boabele de năut ca pe merele soarelui. Nu știu - doar îmi dau cu părerea (nu cu lăuca) că aceste vremuri cer o punere în practică a maieuticii lui celebre. Ce ne ce ar trebui să ne moșim mai des creierușii, chiar așa aproape atrofiați cum sunt. Mai bine însămânțăm în pământul inimii o prostie proprie decât o înțelepciune furată care ne respinge adn-ul. Rodul va fi cu siguranță altul. Trebuie să ne-asumăm dualitatea cu curaj și răspundere. Și înțelepciunea și prostia sunt coproprietari pe noi. Ne definește doar atitudinea față de manifestarea lor în noi și în lumea înconjurătoare.
Bune exerciții de gimnastică a minții!

Unde-i multă minte e și prostie, zice un dicton. Sau: „Este curios cum cele mai înalte înzestrări intelectuale coexistă uneori cu incapacitatea de a pricepe anumite realități simple, de care își poate da seama și un imbecil” - (E.T. Jaynes).
Însă, sunt situații și situații. Pe una am încercat să o spun, cumva de-a-ndoaselea.
Vă mulțumesc pentru lectură și semne!

infantilă...
rușinos!