Libertatea nu înseamnă să fim tâmpiți...

știu sigur că vrei primi cum se cuvine ceea ce îți voi lăsa semn


TE IUBESC.


(acu’ să curgă lacrimile)


nu las stea (din lehamite de simbol)…

tu meriți steluța.


PS: pt. cine are vreo îndoială, habar n-am cine e autoarea aceasta.
(punct)

aici nu se mai respiră. Nu se mai inspiră poezie.
Cred că am dat peste prostie și prosteală.
Niciun redactor nu intervine. Sunt lăsate geniile să se desfășoare anapoda. Vaiiiii, câte genii! Atârnă greu siteul!
Nu așa se merge spre victorie!
Pricepeți? Victoria este a tuturora sau a nimănui!!!

Iubesc ieșenele literare!

abțineți-vă de la a comenta în această pagină!

Hauuù!

sună a animal.
animalele cu patru picioare sunt mult mai umane!

Ultimele două intervenții de neînțeles, aproape halucinante, de sub textul tău, la care ai răspuns validează (deși nu cred că mai era cazul) exact ce ai spus: dezumanizare.

Acest site este dimineață în care îți bei cafeaua, este viața din care nu mai poți respira din cauza inspirației care îți vine brusc și începi să postezi precum textul tău!
Foarte bine!

Foarte bun mesajul transmis de text! E un lucru mai natural, normal, să se găsească soluții înțelepte de comunicare!
Cu respect, Elena

si mesajul ei. Consider ca o mai buna comunicare si incetarea tuturor luptelor sunt lucurri binevenite pt acest site. Nimeni nu-i perfect, dar macar sa incercam sa imbunatatim ceva la noi insine. Daca am deranjat, imi cer sincer scuze.

si eu te iubesc, la fel ca Tego, iar ceea ce ai descris tu - pe lângă greața produsă de un stalker - e unul din motivele pentru care nu mai intervin pe aici decât rar (desigur, o alegere personală și netrâmbițată)

Clar, atmosfera o facem noi, cititorii comentatori si autorii de texte, dar dacă aerul riscă să devină toxic, e musai un filtru sau măcar o mască să oprească răspândirea virușilor.

sunt sigur că demersul tău va avea succes, vom reumaniza poezia. Singurul lucru care deranjează e că primești sfaturi de la persoane care, nu cu mult timp în urmă, încurajau atmosfera sulfuroasă, plină de jigniri în comentarii, produsă de un specimen eliminat de pe site chiar de administratori. Atenție!

Într-o lume isterică, ar trebui să ne dorim pacea cum ne dorim sănătatea!
Chiar de dimineață am citit un scurt articol din revista Atitudini în care se vorbea despre cum omul cu mâna lui își creează răul interior și implicit răul pentru tot ce înseamnă aproapele și mediul înconjurător. Răul viețuirii sale!
Trag acest semnal de alarmă, și este pentru noi toți. Consider că într-o dispută, fiecare are părticica de vină, fie chiar și pentru faptul că nu cedează, că nu se retrage din penibil atunci când este depășită limita bunului-simț.
Cred că mă aflu aici pentru stropul de frumos pe care, să recunoaștem, toți îl dorim. Dar, pentru frumos nu există alternative. El trebuie să aibă spațiul adecvat. Al liniștii, al respectului, al opiniei sincere, fără lezări impertinente, al prieteniei literare și umane. Nu e nevoie de plecări, de reveniri. Este nevoie de actul artistic. Nepăstrând decența, ne batem joc de actul artistic, în primul rând!
Nu dau cu piatra, dar mă agăț de firul de omenie care, mai subțire, mai trainic, se află în fiecare dintre noi.
Încercarea de a părea altcineva decât suntem nu poate duce decât la eșec.

Să ne dorim pace și virtute!

Mulțumesc acelora care au înțeles că AGONIA nu trebuie să fie agonie, ci răsfăț literar!
Cu mici excepții, vă strâng mâna!

artitră, nu?

Tego, ești irecuperabil de la umor! (dereglare totală :))))!)
Mă bucur.
"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută!" spunea Charlie Chaplin.
Și, nu știu de ce, dar îi dau toată dreptatea!

“toată”
dă-i un colțișor, Vagabondul va ști să profite

are și el patimile sale.
Tego, respect!