Ionuț Georgescu

copii să nu fumați să nu vă drogați dar mai ales să nu imitați întru totul adulții puteți să vă jucați de-a școala de-a doctoru' de-a fugitul de-acasă dar niciodată absolut niciodată să

fiecare zi mă pipăie obscen pe carotidă și pleacă plictisită nu-i sunt de trebuință viu și mut o să vorbesc o-njur în gând îmi voi face traheotomie și voi învăța limba lui Vineri sunt atâția

Poetul, cel cu ghiulul mai mare ca talentul, Colegilor le-o trage, feroce, cu cinism Și dame dă pe spate: Măria sa, potentul! O, sancta simplicitas, e boală, priapism.

La ce bun poetul, pe vreme de secetă? Să plătească TVA-ul mărit de la 5 la 11, ar răspunde statul român. La fel cum plătesc și șaormarii. Și farmaciștii. De unde să știe ANAF-ul că are în față

motto: zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla cu indiferența lumii la sosirea primăverii (Cosașu, pe undeva) Dow Jones l-a învins pe Don Juan, Gurov mănâncă pepene când Anna

cred că te-ai săturat de această disperare descrisă mizerabil în zeci de poeme pline de coerențe ilogice lasă-ți vibratorul în sertar și hai cu mine într-un loc unde nu trebuie să plătim cu

mă doare capul și mă supără ochii spune Joyce mă omoară cu zile stomacul continuă Proust cam așa a fost toată discuția de la întâlnirea senzațională a celor doi nimic despre șuvițele care

niște tipi au datat cu precizia carbonului 14 fericirea demult foarte demult când singurul pericol erau lupii și la masă se puteau scobi în dinți cu așchii de cremene schițele din peșteri

...așa zicea puștiul ăla la poarta școlii și mă arăta cu degetul eu mă întristam nu pentru că ratasem ci pentru că fata dintr-a șaptea b cu ochelari și sâni pe care-i visam în fiecare

Motto: Milton a produs Paradisul pierdut din același motiv pentru care viermele de mătase produce mătase Marx am căutat-o mult timp strigând-o prin toate

în fiecare zi decupez din poeme cupoane promoționale să pot cumpăra de la reduceri dragoste vin chiar și omul de tinichea a fost într-o după amiază la ofertă eu le strâng conștiincios le pun

dumnezeul meu la fel ca toți ceilalți dumnezei suferă de sindromul stockholm și nu joacă zaruri în fiecare zi citește plictisit biletele de pe frigider să iei pâine stinge lumina și se

filozofului îi plăcea enorm mujdeiul de usturoi chiar dacă acest lucru îi provoca instant o criză de gastrită și o redimensionare a universului său suicidar viața e la fel de lipsită de sens ca

când a aflat că ugo buoncompagni a decis că după joi 4 octombrie 1582 urmează vineri 15 octombrie nea gică a avut o cădere nervoasă mai tare decât atunci când și-a găsit lucerna furată și a hotărât

întotdeauna mi-au lipsit bunele maniere cred că e o traumă a copilăriei mele plină de nenea și tanti care beau direct din sticlă și se ștergeau cu mâneca ca niște demiurgi la terminarea

sătul să mai fiu ostaticul ficatului rinichilor duodenului am hotărât să închiriez o tarabă în piață și să pun pe ea sufletul meu ca pe-un prohab deschis mulțimea turbată a început să

nu toată lumea ascultă Schopenhauer, zice manelistul și mulțimea dă aprobator din cap, mă sperii, ca un chist pe care niciun chirurg nu vrea să-l opereze, prostia crește și mă paralizează, mi se par

în fiecare poem îți mori atât de frumos încât fratele tău din mine te sărută repetitiv și simte gustul de zahăr candel al buzelor tale ieri ai fost vie și ți-ai trăit joia de 16 iunie

am strâns toate cuvintele pentru poemul acesta rămâne doar să le pun în ordine și să le-mpart frumusețea în mod egal pe fiecare vers matematic această întreprindere este imposibilă și femeia de

va trebui să mă lepăd de lumea aceasta în care fulgerele sunt obligate să se sinucidă pe pământ și nimeni absolut nimeni nu ține un moment de reculegere va trebui să mă lepăd de lumea