Atâția îngeri salahori la negru și io trebuie s-o zidesc pe Ana?
își spuse meșterul și începu să dărâme atent, cărămidă cu cărămidă, turnul.
Lumea privea cum creștea grămada de cărămizi intacte și
Sunt un tip simplu, doar trei rotițe, cum spun tecemiștii,
mănânc, beau și aștept criza globală a poeziei
cu poeți pe poduri și zgârie nori ce n-au reușit să-și rezolve contabilicește
Motto- Cabron, să nu te droghezi cu marfa proprie (un tip din Sinaloa)
Uneori e o țigară din mătase de porumb făcută la amiază în mijlocul lanului
o lipești cu scuipat de copil și fumul miroase a
Hai, pleacă, nu mă uit, mă voi încheia meticulos la șireturi și voi auzi doar ușa
strânge cele câteva dimineți și câteva nopți de îhîmuri și nțuri
nu lua scrisorile, din celuloză nu poți face nimic,
Poeți fără sonete n-ar trebui să fie,
Nici soare fără heliu, nici lună fără praf
Iar versul alb sau gri, intabulat stihie,
Pe rug să ardă-n spume, jelit de un taraf
Să recităm sonete, să bem pentru
Am scris un comentariu la o postare. Lucru absolut normal. Mi-am permis să contest o steluță galbenă acordată, cred eu, mai mult emoțional, justificându-mi, cum cere regulamentul, opinia. Autoarea
Motto:"Florin Rădulescu-Rudy
[10.Feb.23 15:47]
Sunt curios cate sonete ai produs, e usor sa chibitezi de pe margine cand joaca sah maestrii iar tu nu stii decat sa joci table in fata blocului cu
Motto; Iertați-mi, vă rog, propunerea oarecum îndrăzneață, oare nu ați fi dispus să-mi cedați umbra? (pe undeva, în povestea lui Schlemihl)
matter is spent light, au spus înțelepții
și tu, ultimul
Într-o legendă a muritorilor, un tip, Iisus, călca pe ape
un alt tip, Dimitri, muritor și rus, a calculat viteza de deplasare a acestuia pentru a obține portanța.
știu că nu te interesează
dimineața aveam de ales între dezvrăjirea lumii
(în kitul de instalare erau bonus șirul lui Fibonacci,
o neutralitate axiologica la preț redus,
un fluture de-o zi și un glonț amuletă)
și un mecanism
Tot privind-o,
femeia de după perdea a devenit fereastră
(fiecare dintre noi ucide ceea ce iubește-truism)
ruine baroce la tot pasul amintesc de degradarea eternității
și că singurătatea e doar un
Eu sunt cel care adună monezile aruncate în răspântii
târându-mă prin noroi și lovindu-vă genunchii
rugându-mă ca preotul să lungească zicerea
până când ultimul bănuț cu miros de tutun ieftin își va
