Mâinile copiază obraznic geometria sanilor
absidă făcută de zei
sunt un ticălos care știe că fiecare dreaptă minte
că ești frumoasă
ireductibilă
relativă
poate de-aceea te-nchid în temnițele
Mulți trăiesc viața din curiozitate: oare ce-o fi mâine? Doar o hărțuială a conştiinței încercând să ne atingem marginile, ca un câine coada. Mărim viteza cu fiecare clipă tehnologică. În curând,
Forțez limitele finitudinii mele prin verb. Încerc o perturbare a absolutului feliind logica atât de subțire încât să poată fi înghițită. Tremurul mâinii mele pe cuțit îi face pe ceilalți să mă
Lucrurilor, senzitivelor, moartelor, mireselor, el nu v-a iubit, el, zăpăcindu-vă, s-a zăpăcit ca să citez din poeți și să pot merge mai departe, lumea este alcătuită dintr-un flux continuu de
Freud recunoaşte la vârsta de 40 de ani că trezirea libidoului său a avut loc pe la vreo patru ani. Când a văzut-o pe mama sa goală.
"Fericirea, în accepțiunea ei moderată în care e recunoscută ca
We are born mad; then we acquire morality and become stupid and unhappy: then we die. Hmm! Cioran e mai concis: omul e drumul cel mai scurt dintre viață şi moarte… Papini a încercat timp de o juma de
cineva îi agățase poeme în păr și ea le transformase în confetti și zmeie năuce
după această întâmplare
toți cei care plecau din ea îi furau fire de păr
și exersau în uscătoria blocului
Motto: Beau, spune Marmeladov, fiindcă vreau să sufăr mai tare.
aşteptai te urăsc-ul meu ca pe-o iertare vindicativă
hai să îngropăm
totul
are deja un miros fetid
de cadavru descompus al
sunt o curvă ce-mi odihnesc sufletul obosit în spelunca asta mizerabilă
viață fără ipoteză de lucru Dumnezeu
nu sunt trist sau dezamăgit
cum ar da bine într-un poem
știam de mult că totul e
I-am citit. I-am ignorat. Am crezut că sunt ploi de vară. Apoi am zâmbit. Creșteau exponențial. I-am luat la mișto. Ei au continuat și am fost luat eu la mișto. Acum, terapeutic, exersez un atac de
Motto: "Nu există iad, aceasta-i o metaforă pentru sufletul singur"-Papa Francisc
hei
cum să nu existe iad?
Franscisce
întâiule
ce faci cu noi
ăștia care căutăm nedumeririle și n-avem timp
Cu stupoare aflu că un coleg de pe site a furat o metaforă de la Nichita.
Așa cum tot cu stupoare aflam demult, într-o cronică literară semnată de Eugen Barbu, că Nichita n-ar fi tocmai tatăl
am retras de pe piață produsul "și eu te iubesc"
prea multe reclamații
nu avea perioada de valabilitate inscripționată
și nu erau specificate ingredientele care dădeau dependență
cineva chiar a
Dow Jones l-a învins pe Don Juan
Gurov mănâncă pepene când Anna plânge
cam asta e lumea mea
vreau să fiu bosson Higgs și o dau în mirări karamazoviene
atâta suferință și niciun vinovat
ies pe
eram atât de fericit că te-am întâlnit
încât am desenat imediat un zeu pentru a-i mulțumi
te-ai așezat în mâinile mele ca într-o spânzurătoare căreia timpul cu un cuțit bont îi taie la nesfârșit
noematica mea
de toate zilele
și toate nopțile
mă implor să nu-ți mai scriu
poezia e doar un banal procedeu de evacuare a sinelui
cuvintele nu mai deschid calea cunoașterii
din când în
Idiotule,
Dumnezeu, pe persoană fizică, nu se mai bagă în chestii de alcov. Ultima dată când a făcut-o, punându-i coarne lui Iosif, a fost foarte aproape de un dezastru. Risca deconspirarea,
Fericirea a fost datată cu precizie în perioada în care oamenii erau atacați doar de fiarele sălbatice
aveau voie să se scobească în dinți cu vârfuri de săgeată și selfie-urile din peșteri îi arătau
În fiecare noapte se spânzură cineva în noi
nimeni nu știe dacă e mecanică repetitivă
sau metafizică manelistică
o viața mea
o viața mea
dimineața
meticuloși
încercăm să-i reașezăm scaunul sub
strânge-te puțin
fă-mi loc în mine
încerc zadarnic să sparg ferestre în cerul ăsta declarat statistic și arhitectonic
perfect
nu-mi iese nimic
dumnezeii
teiști și panteiști
mă-njură că le
Băi, cartezieni împuțiți, de unde să vă dau eu explicații la gravitație? Auzi, ipoteze traductibile în formule... controlabile experimental... Idioților, un dat nu poate fi explicat. Ca și dragostea.
înțeleptul privi ceasul din turn și își strânse sculele
a opta zi a facerii sârșea în rotocoale mari de fum de țigară
nu trebuia să mai numere și să măsoare nimic
să confirme euri sau să lipească
ea era o femeie din biți și pixeli și nu avea nimic de-a face cu dragostea
această facultate pur biologică
nu era prinsă în statisticile despre fericire
și folosea în exces dreptul la
Îngerii joacă darts cu posterul lui Nietzsche
Și-un drum de servitute ne taie-n buni și răi
Johndoe-uri cu confetti dau foc la alambice
Să distileze zeii cuprinși de năbădăi
L'enfer c'est
