Jurnal
Măgarul lui Buridan. Prima victimă a determinismului
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
Fericirea a fost datată cu precizie în perioada în care oamenii erau atacați doar de fiarele sălbatice
aveau voie să se scobească în dinți cu vârfuri de săgeată și selfie-urile din peșteri îi arătau ultracentral înconjurați de stele
un zeu aiurit a scăpat o întrebare prin odaia lui Copernic și ăsta a șters chipurile oamenilor de pe pereții peșterilor
de atunci nimeni n-a mai căutat răspunsuri pentru oameni
doar întrebări pentru stele
au mai fost un tip cu retard emoțional ce și-a pus toată viața câteva întrebări banale
ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera
și Buridan cu măgarul flămând și însetat care a demonstrat
prin moarte
existența liberului arbitru
despre nefericire nu sunt date pentru a crea un model matematic
05991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionuț Georgescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionuț Georgescu. “Măgarul lui Buridan. Prima victimă a determinismului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-georgescu/jurnal/14172597/magarul-lui-buridan-prima-victima-a-determinismuluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Frumos joc, poem bun.
0
IG
Kant. Singurul răspuns clar. În rest, niște amețeli de la clasicii ruși, ăia spun că fericirea e la fel peste tot, nefericirea e diferită. E chiar un început de roman cu concluzia asta. Sunt convins, la cum știi să cauți, ca vei găsi.
0
IG
ai mirosul fin pe literatură:)
0
dar nu am vrut să mai caut
după comentariul lui Leo, am știut că e despre Kant
nu am citit Kant și nici nu știu de ce am convingerea că nu-l voi citi
nu mai caut nici romane:)
am citit de vreo trei ori crimă și pedeapsă când eram băiet și altele
acu’ nu mai am răbdare
prefer memoriile, istoria, mai nou răsfoiesc iar prin versete
au scris apostolii poezii de-a dreptu’
Ființă și timp, citesc o pagină și scriu trei zile aiureli
d’aia…:)
după comentariul lui Leo, am știut că e despre Kant
nu am citit Kant și nici nu știu de ce am convingerea că nu-l voi citi
nu mai caut nici romane:)
am citit de vreo trei ori crimă și pedeapsă când eram băiet și altele
acu’ nu mai am răbdare
prefer memoriile, istoria, mai nou răsfoiesc iar prin versete
au scris apostolii poezii de-a dreptu’
Ființă și timp, citesc o pagină și scriu trei zile aiureli
d’aia…:)
0

încep cu finalul, matematic și despre fericire ai folosit enunțuri nedemonstrate ca fiind adevărate (frați cu sofismele) dar ai concluzionat
așa că, te rog, asumă-ți ipoteze și despre nefericire, chiar dacă ai ales să lași în mister acest aspect, pentru un efect de final
l-ai întors pe dos (bănuiesc ironic) și pe determinism, că ba a făcut victime, ba că victima s-a decis ea pe sine, cu liber arbitru în procesul de decizie. ori îi facem complice la moartea victimei urecheate, ori recunoaștem că a fost o iluzie (una sau cealaltă)
întrebările astea sunt atribuite cuiva anume?
“ ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera”
dacă da, să-mi spui cui, să pricep și eu sensul
spor!