Jurnal
Măgarul lui Buridan. Prima victimă a determinismului
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
Fericirea a fost datată cu precizie în perioada în care oamenii erau atacați doar de fiarele sălbatice
aveau voie să se scobească în dinți cu vârfuri de săgeată și selfie-urile din peșteri îi arătau ultracentral înconjurați de stele
un zeu aiurit a scăpat o întrebare prin odaia lui Copernic și ăsta a șters chipurile oamenilor de pe pereții peșterilor
de atunci nimeni n-a mai căutat răspunsuri pentru oameni
doar întrebări pentru stele
au mai fost un tip cu retard emoțional ce și-a pus toată viața câteva întrebări banale
ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera
și Buridan cu măgarul flămând și însetat care a demonstrat
prin moarte
existența liberului arbitru
despre nefericire nu sunt date pentru a crea un model matematic
052
0

încep cu finalul, matematic și despre fericire ai folosit enunțuri nedemonstrate ca fiind adevărate (frați cu sofismele) dar ai concluzionat
așa că, te rog, asumă-ți ipoteze și despre nefericire, chiar dacă ai ales să lași în mister acest aspect, pentru un efect de final
l-ai întors pe dos (bănuiesc ironic) și pe determinism, că ba a făcut victime, ba că victima s-a decis ea pe sine, cu liber arbitru în procesul de decizie. ori îi facem complice la moartea victimei urecheate, ori recunoaștem că a fost o iluzie (una sau cealaltă)
întrebările astea sunt atribuite cuiva anume?
“ ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera”
dacă da, să-mi spui cui, să pricep și eu sensul
spor!