...moartea a ucis mult mai puțin decât oamenii
Saramago
Sunt un substitut al dezamăgirii ce funcționează între tu etais formidable și j’etais fort minable.
ți-am cumpărat o lume de pe un site banal
te rog mimeaza surpriza
și nu folosi autocorrect-ul pe biletul cu dedicație
e un ramburs
nu trebuie să plătești nimic cu răspunsuri
neagă orice orice
Să nu spui nimănui că sunt viu, oamenii dorm, când mor se trezesc, uite, îți las totul în schimbul acestui secret, mai puțin întrebarea aia de ora 9 dimi – mai ți-s dragă?-, e un deal corect, nu mai
ceru-i prea sus
mă scuzam elegant când ratam câte-o stea
și-mi biciuiam continuu eul invadat de onestitate
de ce să asamblez totu-ntr-o iubire?
cine eşti tu?
l’une de douze preuves de
Dumnezeul meu se îmbracă iarna într-un om de zăpadă
se așează în curtea de vizavi
și mă bombăne continuu că nu urmez terapia cu cetină de brad și praf de pușcă din artificii chinezești
uneori dă
viața
trebuie împărțită fair
cât înăuntru atât și afară
niciodată nu-ți iese
marfa pe un taler atârnă întotdeauna mai mult
pentru echilibru poți folosi
îndulcitori
înălbitori
o ceașca de
Când eram tineri
copacii erau mai înalți
dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie
ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne unul altuia
fiecare clipă era un
Suntem doi actori sociali
din când în când atribuim semnificații întâmplărilor și folosim atingerea ca formă de cunoaștere
telefonul
doza noastră zilnică de morfină
anunță rece că am mai
La ce bun poetul, pe vreme de secetă?
Să plătească TVA-ul mărit de la 5 la 11, ar răspunde statul român.
La fel cum plătesc și șaormarii. Și farmaciștii.
De unde să știe ANAF-ul că are în față
Am scris un comentariu la o postare. Lucru absolut normal. Mi-am permis să contest o steluță galbenă acordată, cred eu, mai mult emoțional, justificându-mi, cum cere regulamentul, opinia. Autoarea
Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit
Am început să uit cât te pofteam pe net
Că luam cartele-o mie pe timp nedefinit.
Și te furam desculță să-mi intri în sonet!
Că-ți dedicam poeme, că te
...așa zicea puștiul ăla la poarta școlii și eu mă întristam nu pentru că ratasem, ci pentru că fata nu venise să mă vadă luptând pentru gloria școlii
toata viața am auzit apoi fraza asta
și era un
Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit
Ți-a dispărut și faima de tipa de pe net
Te irosești de-acuma în tehnici de clipit
Și-ncerci să fii o muză, să intri în sonet
Eu-ți desenam ferestre cu
Aș vrea să te uit, aș vrea să te știu
Pe floare de măr de drum să îți scriu
De sete să-ți țină și plată în vămi,
Șnur de deochi și leac la sudălmi
Aș vrea să mă minți, în târg să mă
Îngerii joacă darts cu posterul lui Nietzsche
Și-un drum de servitute ne taie-n buni și răi
Johndoe-uri cu confetti dau foc la alambice
Să distileze zeii cuprinși de năbădăi
L'enfer c'est
nu toată lumea ascultă Schopenhauer, zice manelistul și mulțimea dă aprobator din cap, mă sperii, ca un chist pe care niciun chirurg nu vrea să-l opereze, prostia crește și mă paralizează, mi se par
Dacă Dumnezeu există, la ce mai e bună literatura? Dacă Dumnezeu nu există, atunci la ce bun să mai faci literatură?
Cam asta zicea Eugen Ionescu în "Nu"-ul din 1934. Un volum de pseudocritică
mate, să-ți intre bine-n cap, cu versuri albe nu vei fi poet
e prea facil, prea futil
una a zis că poate scoate la 10-15 minute o chestie d-asta fără să miște un neuron de la locul lui
melc melc/
știai că dragostea trebuie împărțită fair
cât înăuntru atât și afară
și nu știai de unde să mai împrumuți tandrețe
if only i could collapse like an old dress
strigai și singurii martori
Hei, mate, mai pune două degete si două cuburi de gheață în paharul ăsta, nu, nu-l schimba, sunt doar urmele buzelor mele pe el, altădată rămâneau pe sânii femeilor câteva zile, atât cât dura și
Sintetic, un studiu al unui antropolog, reluat și de Patapievici, spune:
– cel mai stabil grup social natural la babuini e de 50 de indivizi
– cel mai stabil grup social la om are 15o de
Poetul, cel cu ghiulul mai mare ca talentul,
Colegilor le-o trage, feroce, cu cinism
Și dame dă pe spate: Măria sa, potentul!
O, sancta simplicitas, e boală, priapism.
Fericirea a fost datată cu precizie în perioada în care oamenii erau atacați doar de fiarele sălbatice
aveau voie să se scobească în dinți cu vârfuri de săgeată și selfie-urile din peșteri îi arătau
Motto-"citește elucubrația asta unei bunicute, apoi o sa te intrebi de ce mama zmeilor ai scris-o, poetule care te crezi tu poet Rudy "
Încerc să înțeleg de ce bunicuțele nu m-ar înțelege. Care