scrisoridemână.com

Când eram tineri copacii erau mai înalți dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne unul altuia fiecare clipă era un carnaval fără măști iar noi simple gradații ale timpului îngeri erau doar cei pictați de Caravaggio desculți și zdrențăroși rătăcind prin taverne materia se reducea la cuvintele de neînțeles șoptite după o noapte de dragoste și trimiteam lungi cărți poștale din baie de la băcănie din tramvai sau de la policlinică fără autocorrect italice sau bolduiri ale sentimentelor cu colțurile cuvintelor pilite și riguroși cu bastonașul lui a scrisori către niciunde doar pentru a vedea dacă pământul e rotund încheiam cu acel imperativ inemoțional aproape ordin de front nu mi te depărta! și alergam către prima cutie poștală amplasată în praful unui drum care nu ducea nicăieri eram datori vânduți timpului și căutam disperați o clinică pentru chirurgia liniilor din palmă