scrisoridemână

eram tineri și copacii erau mai înalți dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie ne povesteam viața uneori împrumutam unul altuia durerile maligne totul era un carnaval fără măști și noi simple gradații ale timpului căutam îngerii pictați de Caravaggio cei desculți și zdrențăroși rătăcind prin taverne materia se reducea la cuvintele de neînțeles șoptite după o noapte de dragoste pe care le împachetam în lungi cărți poștale trimise din baie de la băcănie din tramvai sau de la policlinică fără autocorrect italice bolduiri sau alte chelcășozuri scrisori către nicăieri doar pentru a ne convinge că pământul e rotund atenți la bastonașul lui "a" încheiam apoteotic cu imperativul și inemoționalul nu mi te depărta! aproape ordin de front eram datori vânduți timpului și căutam disperați o clinică unde chirurgical puteam lungi linia norocului