Despre Hölderlin, impozite și alte chestii urât mirositoare

La ce bun poetul, pe vreme de secetă? Să plătească TVA-ul mărit de la 5 la 11, ar răspunde statul român. La fel cum plătesc și șaormarii. Și farmaciștii. De unde să știe ANAF-ul că are în față o poezie ca să o taxeze cu 11% și nu cu 21% ca pe orice alt bun de larg consum? După steluțele galbene primite? Vai, dar sunt atâtea creanțe/datorii pe piață. După steluțele roșii primite? Cred că editorii vor fi primii suspecți în cazurile de fraudă cu poezie. După comentariile lui Rudy? Clar, dacă nu e sonet, e orice altceva în afară de poezie. După inserția unui Heidegger în text și a unor prelogomene în titlu? Slabe speranțe, specialiștii fiscului sunt licențiați și în filozofie. Și totuși, să nu disperăm, tovarăși! Chiar dacă scriem cărți de bucate, ne putem declara poeți. Istoria nu minte. Duchamp i-a păcălit cu "Pișoarul". I-a zis "Fântână" și a devenit cea mai influentă operă de artă a secolului xx. Baranga, Luca, Perahim i-a păcălit cu "Pula", revista, criticii au considerat că e momentul fondator cu care trebuie să înceapă orice istorie a performance-ului românesc. Și pentru că sunt conștient că trebuie să plătim și impozite, o știre banală, mai veche, mă entuziasmează. În 2015, cercetătorii americani au descoperit că în fecalele cumulate a un milion de americani se găsesc metale prețioase în valoare de circa 13 milioane de dolari. La o valoare ponderată de 40 de dolari gramul, la vremea aceea, putem spune că producem cam 0,32 grame de nestemate la fiecare căcare. Bănuiesc că rahatul românilor e la fel ca al americanilor. Având în vedere plaja mare de contribuabili căcăcioși și deficitul acestei țări, vă dați seama că nici nu a început bine și criza s-a sfârșit?