MB1 Stai că ninge

l-ai pus la colț
o îndepărtare nu tocmai prea departe, doar cât să trecem strada, de la unul la celălalt

din stringurile tale încă nu îmi este clar, cine pe cine a supărat, el pe tine, tu pe el...
și de ce

să fie pace
albă ca zăpada!

nu e coreldraw, nu știu să lucrez în el, e o tapiserie :)))

distanța de peste drum, e mai mult despre granița și ce material prost e veșnicia

Dar dau și eu. Băi ce mi-ai făcut! Ca să încep cu o glumă, acum mulți ani, la Budapesta mi-am însoțit un prieten (avea să îmi devină) la o vizitare de apartament, El nu știa maghiară, eu știam, el trebuia să își închirieze o locuință de serviciu, eu aveam. Toate bune și frumoase, omului îi place, proprietarul are tot interesul să facă contract (mai ales că era girat instituțional)și de atâta încântare amicul meu se apropie de o plantă uriașă, verde, într-un ghiveci tot atât de mare, și spune, cu entuziasm: și florile, îmi plac foarte mult, am să o ud, am să o ud, să știți! Moment în care proprietarul tresare în barbă și spune, cu un cinism superior: e de plastic!
Acum să revin. Sunt un împătimit al mitologiilor urbane. Prin urmare, dacă tu îmi spui mie că omul de zăpadă de peste drum era Dumnezeu am să înțeleg de ce doi dintre amicii mei din copilărie nu au avut noroc în dragoste: unul s-a însurat cu o femeie foarte urâtă și celălalt cu una foarte frumoasă. Problema e că s-au despărțit, între timp. Și asta numai pentru că prin adolescență, în loc să facă și ei un frumos om de zăpadă, au făcut un mare falus de zăpadă.
Și mor după pseudo idoli. Ca floarea ta de „plastec” de la IKEA. În locul fetei-clepsidră. Îmi amintește de Bacovia:
„Sub streşină, cerdacul
Se-ntunecă mâhnit;
Stă rezemată-o fată
De stâlpu-nzăpădit.”

Dar nu e ea, Măcar bine că e floare că putea să fie Elle Page :)

Finalul tău este spectaculos:
„fulgii amestecați cu de ce-uri
transformă totul
într-un banal tratat de metafizică utilitară”
Este ca și cum aș spune eu:
„ionel a primit o bomboană cubaneză
de la un bătrân în halat de atelier
care își repara în fața blocului mașina,
după care a desenat pe trotuar,
cu cretă colorată, teoria asamblării
raportată la formarea roiurilor de galaxii.”

Felicitări!

așa cum nici tu nu ții cont de stele, mă interesează doar dacă premiul acestui concurs depășește suma de 8000 de euro net, suma necesară pentru achiziționarea unei dacii spring, și te rog respectuos să nu-mi vorbești de eșecul acestei întrebării așa cum a fost tratată de Heidegger întrebarea despre ființă...

“Dumnezeul meu se îmbracă iarna într-un om de zăpadă”

Citit. Plăcut. De meditat.
Felicitări!

Mi-a plăcut, sunt bucuroasă să revin după pribegie, cu un vot pe pagina ta... Mi-a plăcut, în fiecare anotimp este așezată o femeie clepsidră, nu o babă, cum se spune despre iarnă și primăvară, ci probabil o femeie ideală subțire...

Mi-a plăcut!

Baba Dochia? Babele? Las, că e mai bine așa... Mi-ar fi plăcut ca acest poem să fie nițel mai amplu, dar nu a fost să fie...

Îi lipsește un ”nu știu ce”, în plus, dar poate cu altă ocazie...

Dar totuși femeia subțire nu prea e, nici la tine, dar ”vază ikea?” Nu o babă? :)

mi se pare puțin forțat. E o trecere de la natural la artificial, dar esențele rămîn, omenescul e acolo, sau așa spune poetul cu iscusință. Ar mai fi de prisos și ”profunzime inconturnabilă”, iar vaza ikea se sparge curînd, odată cu ea și poezia, dacă se agață de firme. Cum ar fi să citești poezie interbelică cu adjectivul malaxa? :)

e doar vina ta. Mulțumesc pentru semn.

de nisip...

nu e firmă

o vedem și nue. Precum adjectivul malaxa. De fapt ăsta e supraviețuitorul epocii. Baltagul nu era de firmă, dar de firmament...

m-aș fi așteptat și la cuvinte magice care să forțeze apariția „femeii clepsidră” - subțirică la mijloc - întocmai ca și „un iepure din joben”... dar n-a fost să fie.

Ce ne rămâne de făcut? Nimic altceva:

„toată lumea...
pune apă și meditează la veșnicia polimerilor” -până când „transformă totul
într-un banal tratat de metafizică utilitară”... scris pe CD (de ce-uri... din deșeuri...) de plastic! Lecturat și meditat apoi... cu plăcere! Un bulgăre de plastic.
Mult succes!

Rezonez și eu la ,,femeia clepsidră"
care la prima vedere ar simboliza așa zisa
perfecțiune sexy cu ,,80"-,,60"-,,80"
sau cum or fi aceste dimensiuni...
Totuși cred eu că este vorba de femeia din
toate timpurile, neschimbată indiferent de
forme, indiferent de cum ai întoarce clepsidra...
Femeia timpului este amantă, mamă, alinarea fizică
și spirituală...
Poate este adevărat că toate sunt la fel, Napoleon a completat
cel mai bine...
Cred eu că dacă nu ar fi așa unde mai este frumusețea vieții fără această
adevărată minune zămislită din coasta adamică!?
Am învârtit și eu un bulgăre ivit din acest string pe care:
L-am lecturat cu plăcere!

bulgăre de plastic? Plâng de oftică. Am ratat Marele Premiu

ca timbrul cu scrisoarea.

E bulgăre...de Bulgaria...

Un timbru de marcă pentru stringurile din scrisorile trimise către cititori...
Cu drag pentru lectura stringurilor tale...
P.S. Timbrul are autoadeziv... :)

Foarte frumoasă poezia parcă scrisă să impresioneze și în același timp parcă e o filă dintr-un jurnal, dar aș vrea să văd și eu cuvintele stai că ninge