Jurnal
Jurnal (1)
despre stringuri și alte întrebări
2 min lectură·
Mediu
Forțez limitele finitudinii mele prin verb. Încerc o perturbare a absolutului feliind logica atât de subțire încât să poată fi înghițită. Tremurul mâinii mele pe cuțit îi face pe ceilalți să mă încadreze la mistici. Lumea operează cu răni deschise. Inaccesibile unui algoritm capabil să dea o soluție.
Mi-e frică de rugăciuni. Fie pentru a nu-l umili pe Dumnezeu, făcându-l Zâna Măseluță, fie pentru a mă arăta curat, lipsit de păcate. Dumnezeu, extenuat, mă ignoră în ambele cazuri. Nu-şi pune mintea cu mine.
"Sunt un mistic ratat" nu e numai o chestie din CV-ul unui filozof care-l ura pe Buddha pentru că avea dreptate. E şi azimutul rătăciților.
M-a atras întotdeauna singurătatea femeilor. Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine.
Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție oribilă. M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală.
Precum canonul lui Tom Marshfield, textele mele nu sunt terapie. Sunt doar un pretext pentru a face dragoste. Cu tine. Cea care, întinzând rufele ca-n filmele alea ruseşti de război, îmi spui de fiecare dată, mesianic: nu m-ai căuta, de nu m-ai fi găsit.
051.041
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionuț Georgescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionuț Georgescu. “Jurnal (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-georgescu/jurnal/14173481/jurnal-1Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SV“Poezia e o invenție oribilă.”
cred că e prea mult spus “oribilă”
chiar și textul scoate cuvântul în afara lui,
nici măcar nu-l expulzează, îl supurează
având în vedere titlul, se leagă “destrămarea” ideilor
confidență meditativă?
oare am mai întâlnit în textele tale temele din prima parte?
apoi vine asta
“M-a atras întotdeauna singurătatea femeilor. Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine.
Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție oribilă. M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală.
Precum canonul lui Tom Marshfield, textele mele nu sunt terapie. Sunt doar un pretext pentru a face dragoste. Cu tine. Cea care, întinzând rufele ca-n filmele alea ruseşti de război, îmi spui de fiecare dată, mesianic: nu m-ai căuta, de nu m-ai fi găsit.”
din care aleg
“Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție (bip!). M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală”
bine, sunt și lăsate, ca un fel de rotocoale, circumstanțe la “absorbție” (ca atunci când tragi fumul înapoi)
cu voia ta, te invit să urmărești asta
https://m.youtube.com/watch?v=IVgG8ZuXJZs&pp=ygUURG9iw6JuZMSDIGxhIHTEg2NlcmU%3D
finalul textului tău mi-a reamintit
cred că e prea mult spus “oribilă”
chiar și textul scoate cuvântul în afara lui,
nici măcar nu-l expulzează, îl supurează
având în vedere titlul, se leagă “destrămarea” ideilor
confidență meditativă?
oare am mai întâlnit în textele tale temele din prima parte?
apoi vine asta
“M-a atras întotdeauna singurătatea femeilor. Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine.
Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție oribilă. M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală.
Precum canonul lui Tom Marshfield, textele mele nu sunt terapie. Sunt doar un pretext pentru a face dragoste. Cu tine. Cea care, întinzând rufele ca-n filmele alea ruseşti de război, îmi spui de fiecare dată, mesianic: nu m-ai căuta, de nu m-ai fi găsit.”
din care aleg
“Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție (bip!). M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală”
bine, sunt și lăsate, ca un fel de rotocoale, circumstanțe la “absorbție” (ca atunci când tragi fumul înapoi)
cu voia ta, te invit să urmărești asta
https://m.youtube.com/watch?v=IVgG8ZuXJZs&pp=ygUURG9iw6JuZMSDIGxhIHTEg2NlcmU%3D
finalul textului tău mi-a reamintit
0
SV“Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine.”
partea asta aduce cu ceva
caut acu’ pe net
revin
partea asta aduce cu ceva
caut acu’ pe net
revin
0
SVera ceva de genul:
mergeam pe plajă și eram gelos pe valurile care priveau sub fusta ta
poate că pe agonia am citit
poate altundeva
azi mi-am amintit, dar numai atât
mi-a rămas în minte metafora
mergeam pe plajă și eram gelos pe valurile care priveau sub fusta ta
poate că pe agonia am citit
poate altundeva
azi mi-am amintit, dar numai atât
mi-a rămas în minte metafora
0
OADistincție acordată
jurnalul tău. mă bucur să citesc în această pagină. e așa ca o reflecție continuă. cu subtilități iscate din lecturi profunde. finitudinea... oare există în adevăratul înțeles al cuvântului?
0
Am zis că poți mult, Ionuț-Gionuț-Genuț scump.