Laconice (1)

Emil
James
ori Cioran

acu’ nimeresc: Emil Cioran

dacă nu comentezi, degeaba scrii
sau
dacă scrii, degeaba comentezi

poate era de la holcim (ciment, proză, ai nu ai mingea tragi…)

Ludi.
Magister Ludi

"S-ar axfisia"

mulțumesc

să citești (recomand)

Colecționarul


habar nu am cine este autorul (problemă veche la mine)

Magicianul, o carte stranie, tot de-a lui. Ti-o recomand dacă îmi spui ce legătură are comentariul tău cu textul meu. Ciudat.

Aș începe cu sfârșitul, ținând cont și de faptul că textul este o filipică. Nu știu cine este acuzatul (Cioran și Papini nu prea cred), însă, dacă până acum credeam că ideea aceasta de a scrie spre a nu se sufoca ar fi o "pedeapsă" menită suferindului de grafomanie, fraza ta m-a pus pe gânduri. Poate că înțelesul este acela de a scrie dintr-un preaplin sufletesc. Dar cât de ușor se poate cădea în superficialitate, dacă respirația poetică e artificială! Am înțeles și ideea aceia cu privighetorile. Înseamnă că "acuzatul" ar putea fi cel care urmărește melodicitatea poetică? Probabil da, probabil nu. Mi-a plăcut studiul literaturii comparate, dar nu voi face nicio trimitere.
Cam atât am avut de zis. Nu sunt, de obicei, vorbă-lungă. Magister ludi, nicidecum. Sau, să nu fiu ipocrit, doar uneori. (!)

„ideea aceea”, în loc de „aceia”, iar n-am fost atent la corectorul automat

Spre a evita ambiguitatea formulării, mă refer la începutul comentariului meu, nu la vreo sugestie de a aduce finalul în locul începutului.

"Filipicele" sunt discursuri împotriva dictaturii, antimonarhice. C-un ton foarte vehement, împotriva lui Octavian Augustus, ce dă ordin ca autorul lor, Cicero, să dispară, iar sistemul republican să fie înlocuit de Principat (imperiu).

"Filipică" (1) de Ionuț Georgescu alias Cutărescu este mai mult o "Mítică", despre Giovanni Papini, cel care nu-și mai finalizează nici după cincizeci de ani de activitate, nici la atingerea cecității cartea vieții sale. S-ar dori ceva de studiourile Cinecitá, de pe vremurile prielnice interbelice pentru dezvoltarea filmului italian, însă micul scenariu, trecut la secțiunea "Personale" nu are impactul scontat.

Stringuri se pot întâlni și în Muzeul Imersiv, abia inaugurat pe 20 august în Pipera. Cu picturi proiectate, cu imagini ce se aprind, se mișcă dinspre 3D către un 4D, de te face pe tine, ca vizitator, să te crezi în mijlocul tablourilor, că plutești în imaginația unor creatori de renume mondial.

Corect ar fi pluralul, "Filipice" (1), nu singularul.

Se dă o maximă de nereținut din Emil Cioran. E atât de simplă, încât presupunem că în ea era vorba de lipsa de valoare a vieții personale, atunci când intervenea vreo mare cauză. Ionuț Georgescu parafrazează spusele lui Emil Cioran: "Omul e drumul cel mai scurt dintre viață și moarte". Dacă omul înțelept protestatar e deja pus la zid, după cum s-a expus la bătrânețe și marele filosof Socrate care n-a lăsat nimic scris de el însuși, dar a făcut școală filosofică preacademică, atacând și pe cei obtuzi din Areopagul atenian, după cum a reacționat și cel mai mare orator din istorie, Cicero, vrând să vorbească prea târziu împotriva ascensiunii viclene a fostului membru al ultimului triumvirat, Octavian, supranumit apoi de Senat și Augustus, înseamnă că "drumul la zid", despre care vorbea Nicolae Breban în volumul excepțional "Animale bolnave" presupune o necesară Jertfă într-un ritual de sacrificare a celor buni de către cei răi, puternici.

Emil Cioran nu-i persoana reprezentativă pentru modelul protestatarului român asupra vreunui regim dictatorial. Numai cu viața lui Cicero nu seamănă viața lui Emil Cioran! Giovanni Papini a fost o persoană cu totul diferită față de alți intelectuali italieni, un mare prozator protestatar, majoritatea scrierilor sale de proză scurtă din volumul satiric "Gog și Magog" fiind bazate pe tehnica interviului cu personalitățile vremii interbelice din secolul al XX-lea. Aici găsim de fapt "Filipicele", chiar împotriva unor somități malefice.

ales inițial, corecte observațiile tuturor, mă gândeam la "Laconice" și am scris, involuntar, "Filipice". Errare humanum est...

"Ne-am născut nebuni (furioși). Am învățat să fim morali, dar am ajuns stupizi și nefericiți; și-apoi o să murim."

Fiindcă tot efortul desmeticirii pornește de la întrebarea ori dilema teleologică de ce ne-am ivit în lume, cu ce scop trăim, cum să transgresăm necunoscutul ontologic către înțelegerea eului nostru și a alterității.