ad usum delphini (4)

Bravo domnule Ionuț Georgescu! Ai renunțat la prețiozități și extravaganțe și ai scris un poem minunat. Nici nu mai fac analiză pe text, pur și simplu mă bucur. Ai scos omul luminos la suprafață.

"Femeia marinarului" din parcul primăriei din Constanța e o anecdotă prea veche, să merite și-o mică reprezentație lirică. E ca un vetust grup statuar liricizat, cu trimitere filosofakă, din fala eului prea sarcastic implicat ori neimplicat în discursul totuși literar.

Așa... distrează puțin publicul, prin furarea suvenirurilor marine, ca dintr-o zână a dezmățului ("toți care plecau din ea îi furau fire de păr"), din cauza năpârlirii podoabei sale capilare sau estivale. Finalul aduce a Constant Tonegaru, poetul crescut pe mare de-un tată căpitan de vas.

Să ne lămurim: nu am citit comentariul de dinainte.
Și nici nu-l voi citi decât în trei zile. Să nu fie nicio dispută.
Așa mi s-a părut mie textul, excesiv de glumeț. Literar, mai puțin. Cel care nu iubește prea mult râde copios de-o femeie zeiță a mării, cea din statuia cu victoria socialistă din cetatea Tomisului.

un tăciune care mai scânteiează când bate vântul

asta pentru nu duce în eroare cititorii cu statuia ta de la Constanța. În rest, "apele acestea sunt prea lâncede pentru etrava corabiei mele / și vântul prea mediocru pentru catargele care au trecut prin atâtea furtuni"

De-aia se repetă "nisip", nu?

Hai, să fie după cum ai vrut tu, ți-am citit juma' de comentariu.

cu jumătatea de text... N-ar fi mai bine să o donezi celor care chiar au nevoie?

Nu. Pentru că semeni tu cu altcineva. Nu mai ești cel de dinainte. Vii prea rapid cu contrazisul. Hai, îmi ești simpatic, nu pot citi de la ochi.

Și: încheiat discuția!

ooo, cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei...

păreri diferite despre un text. Asta arată că nu gândim în grup, că simțim lucurile diferit. E sănătos lucrul acesta. În ceea ce privește omul luminos, îmi susțin părerea. Doar că, exact când am pomenit de el, parcă am apăsat pe un buton și l-am provocat\invocat pe celălat eu al poetului. Sau poate mă înșel. Naiba știe...

promit,
voi citi și comentariile, dar las semn acum, la cald
și zic: e clar, tu ai citit Capra cu trei iezi:))

acu’ să văd dezbaterile

tăceam


lipsesc polimerii

Zmeie

tu te-ai gândim vreodată că, uneori, glumele tale extraliterare pot provoca partea aceea întunecată din oameni? Tu dădeai sfaturi bune de multe ori, dar mi se pare că, la fel ca în cazul de față, în loc să fii pacificator, ești întinzător de capcane. Te superi dacă te rog frumos să nu mai provoci în niciun fel lucurrile pe site și să faci analize constructive pe texte? Mulțumesc fain!

în loc de gândim

și lucrurile în loc de lucurrile

dar tu te-ai gândit vreodată că (!)
dacă râzi e mai sănătos?


***
altfel spus: dacă vezi în partea întunecată comedia, te-ai lecuit.
chiar crezi că ești singura persoană care are o problemă?

îți spun cu sinceritate: ceea ce ai făcut (atitudine…) în ultimele zile e OK!
continuă

dacă simți că ceea ce spun/comentez te împiedică voi renunța la acest mod de abordare

(mă refer la persoana ta, cu ceilalți voi continua la fel)

Mulțumesc

dar nu de alții. Întunecă mintea și creează animozități. Nu zic că tu ai face asta conștient. Dar glumele tale sunt uneori nepotrivite. Tocmai de aceea îți spuneam că o critică constructivă pe text ar fi mult mai folositoare decât capra cu trei iezi. Îți spun toate astea pentru că ești un om bun.

derivă din clasicul "materia e lumină epuizată", stilul NU este omul, nu am o problemă, continuă, îmi place să mă râd cu tine

Dragoș e cel cu zmee
și tot Dragoș cel cu nisipul


eu cu polimerii (asta cu polimerii e ghici-ghicitoare- ce- e)

noi doi suntem deja o echipă…


vesta antiglonț

Caragea: Ce? Cum? Ai un pic de răbdare, am ceva probleme cu gestionarea eu-rilor. Iar ai scos demonul la suprafață, mister Georgescu. Demonul meu nu vrea să iasă la joc. Iar îngerul te iubește. O zi frumoasă, felicitări pentru text.

Pentru "zmee" și "nisip". "Nisipul" era o repetiție... necesară.

Și "naufragiații" se ghidează după "farul" femeii mării.
"Ne-murirea" e un apropo la un ritual? La Zalmoxis, la moartea lui Ovidiu? Nici chiar așa...

mi le-am însușit, prin "ne-murire" nu m-am gândit la un ritual, ci la o dimensiune mecanică/geometrică a vieții, fără conotațiile filozofice ale nemuririi, un act de prezență, pur și simplu. În familia aceasta mai intră termenul de "imortal", termen folosit foarte intuitiv de Yuval Noah Harari în Homo Sapiens-Scurtă istorie a omenirii, în sensul că știința va progresa până când luând o pastilă sau o genă omul va exista veșnic, va fi imortal. Nu nemuritor, asta-i o chestie pe care doar o femeie o poate reuși

poate n-ai auzit cum strigă:
- toți sfârșim pa fel! urcă-te pe iapă, nu te teme!
(știrile de la ora cinci
Esca e nemuritoare)

Ca să continui ideea lui Tego, cu Esca nemuritoarea de manual, toți care în prezent se dau bine cu Far(ul) West(ul) sunt cică imortele și imorteli (sic!). Restul... niște muritori decăzuți, prea lucizi.

la fel*

devii plictisitor, zău. Nimeni n-a vorbit despre Uroborus în acest text. Era chiar așa de greu? Și mai avem și deconstructivisul lui Derrida, fiindcă avem o analiză a structurilor sedimentate - vezi nisipul sufletului. Nu am vrut să fac o analiză pe text, fiindcă am vrut să văd dacă mă suprinde cineva cu o analiză extrem de profundă. Și nu mă refer la anusul caprei.

am mâncat cu m
surprinde în loc de suprinde

altă erată

am impresia că doar programatorul/ informaticianul
care ajustează liniile de programare
nu s-a prins

toate cele bune

“a posta”
nu e egal cu vreo prostată…
(programatorului îi spun, să nu stea altcineva capră)

Printre "Spectrele lui Marx" nu așeza Derrida și pe Lenin, Hitler, Stalin? Cât de fain trecea în a doua parte a tratatului său la discuția despre adevăratul feminism, ca mișcare socială, însă cu legături filosofice de protest justificat, într-o lume cu prea masculinitate de la aristocrația militară fentilică.

Jacques, Jacques, vezi-ne azi! Teorii mai vechi, de tip filosofic-sociologic, precum postmodernismul și feminismul au fost deformate, chiar pe la noi, li-te-rar...

"Prea multă masculinitate de la aristocrația militară gentilică (până-n secolul XX, pe timpul protestelor studențești din Paris, de la Sorbona mai ales)".

Te felicit pentru analiză. Sănătate tuturor și scrieri inspirate!

Irinel, și eu eram la început pe aici, ai găsit un Derrida cuplat cu un Marx într-un text de-al meu și am fost impresionat. Derrida caută criterii pentru a distinge între „a înţelege” şi „a justifica". Îşi trăia integral gîndirea şi îşi gîndea integral viaţa, spunea cineva despre el.

sunteti, asa cum am spus, un om foarte destept si foarte citit. Si foarte talentat. Am si eu o intrebare, daca se poate. Credeti ca ati putea comenta si textele lui Dragos, sa-l ajutati cu o parere? Sau ale altor utilizatori? Stiu ca e fain sa fiti in centrul atentiei, sa continuati discutiile sub textul dv. Dar ma gandesc ca poate ati putea fi de ajutor unor oameni, dar si site-ului acesta, sa se mai dinamizeze. Mă scuzati ca mi-am permis sa va intreb acest lucru. Am observat ca aveti doar 3 pagini de comentarii, majoritatea sub propriile dv texte. Nu o spun cu rautate, o spun fiindca va apreciez si cred ca puteti fi de mare ajutor oamenilor.

îmi place, nu-mi place, cam astea ar fi comentariile, total subiective, bineînțeles. Și-n plus am și o traumă mai veche, cineva a spus că-și va șterge absolut toate poemele la care voi comenta și un singur cuvânt. Ca tipul ăla care-și tăia câte un deget în Inisherin.

Eu m-am bucura și dacă as primi câte un cuvânt despre textele mele, din partea ta, Ionuț Georgescu, unul din seria: "Mediocru, prost, nasol, execrabil, acceptabil, bunicel, așa și așa".

să vă spun cine este în spatele lui Georgescu?

asta e din categoria: dacă e să ne facem de râs, măcar să punem de o horă.

să vă spun cine este în spatele lui Georgescu?

asta e din categoria: dacă e să ne facem de râs, măcar să punem de o horă.

e ca la VAR
am comentat prețios:)

Este ca și cum ne-ai fi spus. A apărut cu ecou.
Ghicitoare: la cine aveau cel mai mare ecou
textele lui Irinel Georgescu. Acesta e omul
nostru.