ad usum delphini (3)

ești?

te pot invita la mine…
știu sigur, azi a mai murit unul

ei

E discursul tau, sunt obisnuit cu et dar cand am ajuns la meliorista am zisca vrei da epatezi.

prima propoziție pe care o rostesc către colegii mei e: sunt Ionuț și îmi place să epatez! Așteaptă-mă să termin terapia.

Mda, în acest text păreți un autor care se hrănește din stări negative și vă place să faceți o mică demonstrație de cultură și inteligență, așa cum procedați și în alte texte. Folosiți intenționat cuvinte "dure" pentru a da greutate discursului poetic (să zicem o extravaganță lingvistică), dar nu aveți rafinamentul marilor poeți filosofi, la care discursul poetic vine dintr-un sentiment mai luminos și nu se vede acea demonstrație. Mă refer la Blaga și Borges în special. Ei nu demonstrează, ei sublimează. Ei iubesc totul, pentru că poezia este totul. La dumneavoastră se simte o anumită energie negativă îndreptată către exterior, iar asta dărâmă poezia. Poezia trebuie să emoționeze în mod pozitiv, să ridice omul din negativism, nu să fie un alibi pentru atitudinile disprețuitoare ale cititorilor, pentru cei care vor să judece totul, considerându-se superiori. Nu văd în textul dv. acea detașare, acea stare de plutire, acea dragoste care biruiește orice gând negativ. Însă am citit și poeme faine de-ale dv., în care filosofia și sentimentul drsgostei se împletesc armonios, ceea ce mă face să cred că scrisul dv. poate fi influențat foarte ușor de stările conflictuale, că sunteți, ca autor, sclavul propriului întuneric. Îmi cer scuze, dar asta văd eu, asta simt. Dacă greșesc, îmi pare rău.

mizantropie, știu că principiile nu fac doi bani pentru schimbarea lumii și de aceea încerc, uneori, în doze farmaceutice, un război cu eul personal

Văleu, se poate vorbi enorm de mizantropie, aşa cum îmi bat eu gura, de câteva zile, în stil platonic, recunoscând că mă aflu între bine şi rău. Şi nu mă izolez, nu nă dezumanizez, ci mă expun pe aici, explicând, aşa cum zicea nenea Schopenhauer, că toţi suntem suferinzi, că suntem slavii voinţei noastre de a fi, ceea ce cuprinde întreg arsenalul de atitudini. Şi totuşi, arta, ar trebui să ne salveze, să ne purifice, să ne înalţe. Să fie şi textul dv. un fel de purificare? Ar putea fi, dar nu prea se vede în comentarii. Mi-ar plăcea să văd, la un moment dat, omul luminos. Dar nu am aşteptări în această privinţă.

în loc de slavii, haha
mă în loc de nă