într-o zi voi veni de departe
flămând
tu vei rupe pâinea
vei tăia bucăți subțiri de slană
și vei socoti exact caloriile
te voi ruga să mă privești ca pe-un un imigrant din viața mea
și să-mi
îți voi rescrie în caietul dictando toate poveștile lumii fără să exagerez cu ficțiunea
sper să găsesc o soluție pentru Julieta și Isadora
ba chiar și pentru nasul Cleopatrei
habar n-am ce să fac
E șubred totul și-i o toamnă
Apăsătoare ca o dogmă
Prin beciuri vinul mă condamnă
La trupu-mi fără fond și formă
Salon de refuzați e strada
Cu androgini lipiți de boarfe
Cu timp turbat ce-și
păsările cântă pentru că altfel s-ar asfixia
așa au spus la radio
și minunata mea lume nouă s-a scufundat
oamenii scriu pentru că se sufocă
nu e nicio poveste nicăieri
totul e un imens plămân
ceru-i prea sus
mă scuzam elegant când ratam câte-o stea
și-mi biciuiam continuu eul invadat de onestitate
de ce să asamblez totu-ntr-o iubire?
cine eşti tu?
l’une de douze preuves de
curierul sună întotdeauna de trei ori
ți-am cumpărat o lume de pe un site banal
mimează
te rog
surpriza
și nu folosi autocorrect-ul pe biletul cu dedicație
e un ramburs
nu trebuie să
Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor. E ăla căruia îi fac curte femeile. Sunt bărbați de care femeile se îndrăgostesc ciudat de uşor. Stendhal a atacat vreo patruzeci de ani zidurile
precum vărsatul de vânt
apărută pe nesimțite
tu
o boală contagioasă
izolare completă
spun medicii
și multe lichide
în fiecare zi strig
fugi
te urăsc
atât de clar
atât de profund
încât
nanosecunda de până-n primul te iubesc
cam asta-i frumusețea
în rest
multă tropăială a cuvintelor în care nu mai crezi
și zile care trag să moară în șant
precum câinii loviți de mașini
unde să
am înfiat o poveste dintr-o carte cu coperți roase
și am început să le-ndes pâine pe gură tuturor celor care hălăduiau prin ținutul acela
îi voiam vii și frumoși
frumoși și blestemați ar fi spus
opriți-vă
ajunge cu dragostea împrăștiată pe pereți ca o spermă adolescentină în veceul liceului
ajunge cu poemele amestecate cu lacrimi și muci puse-n plicuri albastre, roz sau curcubeu
ajunge
m-am prezentat cu un cupon de reducere decupat dintr-un poem
vânzătorul m-a privit condescendent
și mi-a spus că pot să cumpăr dragoste
din raionul de lucruri uzate
fără kit de instalare
am
În tinerețe
lui Ilie îi plăcea să fure miresele la nunți
avea o căruță cu obada de fier
la roată și o iapă chioară
îi spunea Sura și o pișca blând cu fișca
de la bici numai la deal
țambalagiul
știai că dragostea trebuie împărțită fair
cât înăuntru atât și afară
și nu știai de unde să mai împrumuți tandrețe
if only i could collapse like an old dress
strigai și singurii martori
în blugi și adidași
îmi răvășește gândurile
telecomenzile
cheile
cicălitoare și cochetă
își agață câte o gropiță în obraji
la miracole încă lucreză și varsă metodic cafeaua
cautând dinții de
în incompetența lui
dumnezeu te-a uitat desculță
și cu ochii neîncadrabili antropologic
apoi a abdicat de la divinitate
filozofii s-au uitat atent
și au observat că și buzele
ar fi ciudate
o
Poetule, se face vinul
În anotimpul cu vaccinul
E timpul să te-ntorci în tine
Să tragi pe nas, să bagi în vine
Poeme-n metrică perfectă
Despre iubita ta absentă
Să vină masa
Îți desenam ferestre cu tine în vitralii
Și tu-mi puneai în palme argotice însemne:
Lumină despuiată, decor de saturnalii,
Anafură și vin. Și pentru rugu-mi lemne
Din măr flămând mușcam să pot
Suntem doi actori sociali
din când în când atribuim semnificații întâmplărilor și folosim atingerea ca formă de cunoaștere
telefonul
doza noastră zilnică de morfină
anunță rece că am mai
Dacă prima oară am luat plasă cu sfârșitul lumii prezis de mayași, acum nu mai am nicio scăpare: Ionuț Caragea va fi studiat în manualele de literatură. De unde știu că va fi în manuale? Simplu, ce
Într-o legendă a muritorilor, un tip, Iisus, călca pe ape.
Mult mai târziu, un alt tip, Dimitri, muritor şi rus, s-a apucat să calculeze viteza minimă de deplasare. Pentru a elimina discriminarea
Prin cărțile bune se spune că speranța e doar o întâlnire reușită cu sinele. În lipsa uneltelor pentru o revoluție interioară, ne aruncăm în utopii. Folosind cunoașterea ca amintire. Praxisul ca
Unul vrea să se sinucidă și intră în cușca leului. Leul vrea să trăiască. Autoritățile împușcă leul. Se întâmplă afară, poate de aceea nu am înțeles nimic. Aici, la noi, Ciolacu, înscris la studii
hei
tu
mai știi timpul ăla de demult
când rezolvam probleme cu trenuri defecte
tot timpul vagoanele se desprindeau de locomotivă
și totul se rezolva cu a plus b totul la pătrat
timpul ăla