Ionuț Georgescu

într-o zi voi veni de departe flămând tu vei rupe pâinea vei tăia bucăți subțiri de slană și vei socoti exact caloriile te voi ruga să mă privești ca pe-un un imigrant din viața mea și să-mi

îți voi rescrie în caietul dictando toate poveștile lumii fără să exagerez cu ficțiunea sper să găsesc o soluție pentru Julieta și Isadora ba chiar și pentru nasul Cleopatrei habar n-am ce să fac

E șubred totul și-i o toamnă Apăsătoare ca o dogmă Prin beciuri vinul mă condamnă La trupu-mi fără fond și formă Salon de refuzați e strada Cu androgini lipiți de boarfe Cu timp turbat ce-și

păsările cântă pentru că altfel s-ar asfixia așa au spus la radio și minunata mea lume nouă s-a scufundat oamenii scriu pentru că se sufocă nu e nicio poveste nicăieri totul e un imens plămân

ceru-i prea sus mă scuzam elegant când ratam câte-o stea și-mi biciuiam continuu eul invadat de onestitate de ce să asamblez totu-ntr-o iubire? cine eşti tu? l’une de douze preuves de

curierul sună întotdeauna de trei ori ți-am cumpărat o lume de pe un site banal mimează te rog surpriza și nu folosi autocorrect-ul pe biletul cu dedicație e un ramburs nu trebuie să

Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor. E ăla căruia îi fac curte femeile. Sunt bărbați de care femeile se îndrăgostesc ciudat de uşor. Stendhal a atacat vreo patruzeci de ani zidurile

precum vărsatul de vânt apărută pe nesimțite tu o boală contagioasă izolare completă spun medicii și multe lichide în fiecare zi strig fugi te urăsc atât de clar atât de profund încât

nanosecunda de până-n primul te iubesc cam asta-i frumusețea în rest multă tropăială a cuvintelor în care nu mai crezi și zile care trag să moară în șant precum câinii loviți de mașini unde să

am înfiat o poveste dintr-o carte cu coperți roase și am început să le-ndes pâine pe gură tuturor celor care hălăduiau prin ținutul acela îi voiam vii și frumoși frumoși și blestemați ar fi spus

opriți-vă ajunge cu dragostea împrăștiată pe pereți ca o spermă adolescentină în veceul liceului ajunge cu poemele amestecate cu lacrimi și muci puse-n plicuri albastre, roz sau curcubeu ajunge

m-am prezentat cu un cupon de reducere decupat dintr-un poem vânzătorul m-a privit condescendent și mi-a spus că pot să cumpăr dragoste din raionul de lucruri uzate fără kit de instalare am

în blugi și adidași îmi răvășește gândurile telecomenzile cheile cicălitoare și cochetă își agață câte o gropiță în obraji la miracole încă lucreză și varsă metodic cafeaua cautând dinții de

în incompetența lui dumnezeu te-a uitat desculță și cu ochii neîncadrabili antropologic apoi a abdicat de la divinitate filozofii s-au uitat atent și au observat că și buzele ar fi ciudate o

Poetule, se face vinul În anotimpul cu vaccinul E timpul să te-ntorci în tine Să tragi pe nas, să bagi în vine Poeme-n metrică perfectă Despre iubita ta absentă Să vină masa

Îți desenam ferestre cu tine în vitralii Și tu-mi puneai în palme argotice însemne: Lumină despuiată, decor de saturnalii, Anafură și vin. Și pentru rugu-mi lemne Din măr flămând mușcam să pot

Suntem doi actori sociali din când în când atribuim semnificații întâmplărilor și folosim atingerea ca formă de cunoaștere telefonul doza noastră zilnică de morfină anunță rece că am mai

Prin cărțile bune se spune că speranța e doar o întâlnire reușită cu sinele. În lipsa uneltelor pentru o revoluție interioară, ne aruncăm în utopii. Folosind cunoașterea ca amintire. Praxisul ca

hei tu mai știi timpul ăla de demult când rezolvam probleme cu trenuri defecte tot timpul vagoanele se desprindeau de locomotivă și totul se rezolva cu a plus b totul la pătrat timpul ăla