Ionuț Georgescu

dimineața îți voi povesti în cuvinte modificate genetic despre arta fugii de bach aia nenumită și neterminată despre horcăiala de nonsensuri a lumii și hiperluciditatea sintetizatorului lui

Motto: In 1889, Friedrich Nietzsche cădea pradă nebuniei, în piața Carlo Alberto din Torino. Circumstanțele sunt binecunoscute. Când s-a trezit, se credea a fi Dionisos sau Crucificatul… Domnilor,

toți prietenii mei îmi povesteau despre iubirile lor şi mă simțeam răstignit pe crucea fiecărei femei din vorbire. beam vodcă până dimineața si priveam neputincioşi la adevărurile împachetate în

vitruvius mi-a spus speriat că e perfectă și e începutul pierzaniei de acum voi preface orice altceva în aceeași și dumnezeul din oglindă mă va ignora ea se va așeza în fiecare dimineață la coada

de la un timp toate femeile poartă ochii și tenișii tăi până și ridurile haikurile astea frumoase pe care le scrie clepsidra ți le-am identificat la raionul cu dulciuri și cafea cred că e o

mintea mea nu mai rătăcește nu mai contemplă nimic mi se îndeasă în creier gândurile lumii partituri de Gates și Steve Jobs eu nu vreau decât beția în artă și punctele și cercurile lui

sunt un biet actor social lumea mă trimite zilnic în team buildinguri despre folosirea corectă a minciunii și eu hoinăresc bezmetic caligrafiind secunde pe sânii buzele coapsele tale îmi

hai să ne consumăm restul de iubire ca pe-un sandvich de fast food pus în pungi reciclabile înfometați să muşcăm și să ne stergem cu manecile pe bărbie uitând că iluziile se cumpără cu

corăbiile astea poartă amfore pictate cu noi bând vin și făcand dragoste desperant marinarii bătrâni refuză să le atingă știu că e încă un blestem pentru a nu mai ajunge doar musul ascunde buzele

într-o zi oarecare bătrân voi scrie o carte despre o femeie întâlnită de un bărbat după ce a întâlnit alte femei titlul îl va alege editura vor fi descrise condițiile meteo cum râdea femeia și

bloggerul îngropă o femeie frumoasă făcută din biți și pixeli încercă să-și aprindă o țigară și niciun fumător nu era pe lângă el semn că singurătatea poate fi cuantificată corect prin numărul

vin sărbătorile și ne risipim în doze homeopatice de viață bere ieftină și cuvinte arse vom renaște ca Phoenix (n.b. nimeni nu se-ntreabă dacă asta a mai zburat) sunt pline zidurile cu această

viața trebuie împărțită fair cât înăuntru atât și afară niciodată nu-ți iese marfa pe un taler atârnă întotdeauna mai mult pentru echilibru poți folosi îndulcitori înălbitori o ceașca de

Proprietatea e un furt! Strigătul tău musteşte de anarhie. Revolta ființei ce nu suportă codul de bare. Ca un hoț stângaci roşesc, îmi iau gândurile de pe epiderma ta şi fug. Și gândurile devin nişte

Doamne, dă-mi împrumut un giga de net și-o țigară… Nu te mai holba, știu că fumezi. Când ești supărat, ascuns după măr. Vino lângă mine să discutăm. Neresentimentar. Ca de la bărbat la bărbat,

Într-o zi, fata care scria poezii a murit. Natura și Dumnezeu au fost indiferenți. Lumea a încercat să compenseze pierderea printr-o plonjare în atemporal și gregaritate excesivă. Înțelepții spun că

hărțile spun despre ea că e o provincie necartografiată hic sunt leones e postat pe aortă și din cand în cand seisme îi tulbură degetele cu care strânge bastonul alb al inocenței sau al orbirii

Nașterea și moartea nu pot fi reparate să ne bucurăm de ceea ce le desparte cam așa sună metafizica pură sau manelele de ora 4 dimineața când caut acuarelele potrivite să picteze vântul

iubesc cuvintele ca pe-o femeie încălțată în teniși care ronțăie enervant un covrig noaptea fac dragoste cu ele animalic desperant niciodată nu atingem orgasmul și ne prăbușim rușinați în vise