Jurnal
Antipastel
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
E șubred totul și-i o toamnă
Apăsătoare ca o dogmă
Prin beciuri vinul mă condamnă
La trupu-mi fără fond și formă
Salon de refuzați e strada
Cu androgini lipiți de boarfe
Cu timp turbat ce-și mușcă coada
Lătrând manele-n beat de harfe
E șubred totul și-i o toamnă
Solemnă ca o liturghie
Îmi amintește de o rană
Rămasă-n urmă, vreau să-mi fie
Tovarăș la-mpărțirea prăzii
Iubirile tăiate-n două
O parte pentru câinii străzii
Și ce-a rămas s-ascund în rouă
02910
0
Lătrând manele-n beat de harfe".
această turbare câinească dă gravitate toamnei, în toată solemnitatea ei.
șubrezirea vremii, ca și a vremurilor, este ca o despicare a unei prăzi, fie ea chiar iubirea, o femelă care riscă să fie mâncată de câini hămesiți.
ce mai, este bun de pus pe rană discursul!