Când eram tineri
copacii erau mai înalți
dragostea nu se ambala în PET și minciuna o striveam sub călcâie
ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne
fiecare clipă era un carnaval fără
Noi nu am închis niciodată un cerc. Acea figură geometrică asociată perfecțiunii. Pe care preoți plictisiți o transformă într-un inel. Codul deontologic conjugal purtat ostentativ și
Motto-"citește elucubrația asta unei bunicute, apoi o sa te intrebi de ce mama zmeilor ai scris-o, poetule care te crezi tu poet Rudy "
Încerc să înțeleg de ce bunicuțele nu m-ar înțelege. Care
Această iubire a fost fumată până la filtru
am degetele îngălbenite de nicotina atâtor întâmplări
acum funcționez normal
râd, plâng și mi-am ars toate corăbiile
doar șobolanii s-au refugiat în
juridic, dragostea e un interes nepatrimonial. Biologic, un tropism. Altfel, o prodigalitate de nepermis a sufletului.
câteodată, liturghia unui anahoret care știe că nu există cunoaștere a ceea
Suntem doi actori sociali ce nu pot intui infinitul
din când în când atribuim semnificații întâmplărilor și folosim atingerea ca formă de cunoaștere
îmi zâmbesti în fiecare dimineață și mi-arăți
Nașterea și moartea nu pot fi reparate, să ne bucurăm de ceea ce le desparte
cam așa sună metafizica pură sau manelele de 4 dimineața
eu caut acuarele pentru un vânt nebun care să-ți lingă
Hei, mate, mai pune două degete si două cuburi de gheață în paharul ăsta, nu, nu-l schimba, sunt doar urmele buzelor mele pe el, altădată rămâneau pe sânii femeilor câteva zile, atât cât dura și
Ochii ei confirmau teza materiei din lumină condensată și buzele curbura spațiului Riemann
ăla în care fiecare dreaptă e un cerc imens
în cursul evenimentelor aflaseră că surâsul nu apare numai la
Zeuxis din Heracleea era meseriaş. Ştia să umble cu culoarea. Cu luminile şi umbrele. Crea spațiu. Estetica iluziei.
Parrhasios din Efes era la fel de bun. Şi rival. Pe la colțuri se spunea că din
Cunoașterea nu împiedică ratarea
îmi pierd timpul legând metafizic șireturile existenței
și pentru a ajunge din punctul A în punctul B trebuie să fac doar un pas
plimb în lesă sufletul și folosesc
Doamne
dă-mi împrumut un giga de net și-o țigară
nu te mai holba
știu că fumezi când ești supărat ascuns după măr
vino să discutăm neresentimentar de la bărbat la bărbat
d-ăștia
ne putem mântui unde nu e nicio femeie
asta o spune într-una din evanghelii cel mai profi tip de la resurse umane
mate, dacă n-ai privit în zori o femeie după o noapte de dragoste, nu fugi încă
nu mai hoinări goală prin gândurile mele impudico obraznico nesuferito
ai putea răci și habar n-am să-ți fac ceai
nu-ți mai undui coapsele căutând o misterioasă frecvență de rezonanță,
verși
motto: zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla cu indiferența lumii la sosirea primăverii (Cosașu, pe undeva)
Fata avea un măr și gândea gravitația
închipuindu-și cum ar arăta la
nu există iad, e deviaționism de suflet singur
și visul de a mă odihni odată și-odată pe acolo cade
urbi et orbi miroase-a predică marxistă
nu-mi rămâne decât să iau act că singurătatea consumă
mate, să-ți intre bine-n cap, cu versuri albe nu vei fi poet
e prea facil, prea futil
una a zis că poate scoate la 10-15 minute o chestie d-asta fără să miște un neuron de la locul lui
melc melc/
...așa zicea puștiul ăla la poarta școlii și eu mă întristam nu pentru că ratasem, ci pentru că fata nu venise să mă vadă luptând pentru gloria școlii
toata viața am auzit apoi fraza asta
și era un
Dezabuzat, te-am zidit pe peretele de apus și sfârcurile au spart tencuiala ca o întrebare ce sfidează răspunsurile
câțiva sfinți rezidenți pe peretele de la răsărit și-au dat coate când ți-a apărut
Nu mai e nimic de spus! și înțeleptul își strânse sculele așteptând o a opta zi a facerii, ceva simplu, fără update-ul mântuirii
se putea umbla la linia orizontului, prea monotonă în prima versiune,
-În valiză e un milion de dolari. Vrei să-i numeri?
-Nu e nevoie. Știu cum arată un milion de dolari...
(doi tipi din Sinaloa)
Cabron, și eu știu cum arată poezia,
Marele inchizitor a spus making things conform to words și toți s-au făcut procuști
fiecare copil a primit o rujeolă, din iubiri s-a tăiat partea cu așteptarea și în drumul spre sine, după după
da, mate, femeia era vitruviană, și-n pătrat, și-n cerc, doar ghearele de tigresă depășeau conturul,
criticii se uitau și analizau topo, se încadra în norme,
la dosar erau ADN-ul și poeme cu prăzile
Hei, mate, mai pune-un deget de jibi și schimbă muzica,
pune ceva care să distileze lumina asta putrezită și crede-mă când spun că o femeie frumoasă se vede numai în apa unui râu, chiar dacă unii se
