Cel care dă primul cu piatra

aci cu “întăbulez”, “partaj”, “masă credală” m-ai prins pe felie. să vezi ce rânjet am pe față imaginându-mi cum caută alții pe google.

acu’ dau eu pe google să văd ce-i cu epsilon, că la clasa a unșpea e o cale atât de lungă…
- nu m-am prins. și când mă gândesc că analiza aia mi-a schimbat destinu’ :(

“Această iubire a fost fumată până la filtru
am degetele îngălbenite de nicotina atâtor întâmplări
acum funcționez normal
râd, plâng și mi-am ars toate corăbiile”

are un start bun poemul, dar apoi se îngroașă gluma. termenii ăia parcă sunt fermoarul în care se prinde textila.

“ce mișto ar fi fost dacă am fi curs invers
eu aș fi știut cele mai multe moduri de a nu te înțelege
tu ai fi cunoscut cele cele mai multe întâmplări de a mă pierde
și ne-am fi ales și un dumnezeu care dă primul cu piatra”

finalul e o replică bună pentru partea de început.

PS:- ca să nu mai caut, care e treaba cu epsilon?

O zi infint de bună!
dar de la unu până la doi, să lăsăm și pentru mâine, infinitului, o șansă.

că l-am luat cu copy și acu’ o să zică lumea că eu îs epsi-lon

PS:- pentru partea citată ai suma de la zero la unu, interval închis, în stele agonice

era un banc prin liceu, legat de valoarea lui epsilon, pe care îl foloseai mereu la Analiza matematică- Ce-i mai mică și mai mică decât pizda de furnică? - Epsilon