Molly Bloom

"am dreptul la nedumeriri
și o moarte punctuală"
Moartea poate deveni și una "punctuală", ea însăși responsabilă cu transportarea în infinitul memoriei.

Molly Bloom are 44 de ani. E fostă campioană de ski. În "Jocurile secrete" ea joacă pocker riscând să fie arestată totuși de cei de la FBI. Nonșalanță, libertate de a păcăli senzual, riscurile privării de libertate asumate din start.

Molly Bloom din poem e trecută de 55 de ani și-i place la nebunie replica aia a gagicii care a jucat în Hair-ul lui Forman- o, voi ce nu puteți gândi decât în mulțime!

sunt puternice, sun juste cumva, dar mi-am adus aminte de ceva despre care am scris si un poem, asta ca sa te faca sa intelegi ca nu doar referintele fac poezia. Ulysse e o cartea grea, recunosc, e extrem de greu de citit, dar in fine, arta trebuie sa fie recogboscibilă pentru oricine.


anunț de angajare

am citit mai demult o știre anecdotică
despre o femeie de serviciu proaspăt angajată
la un muzeu de artă din italia care a făcut curat
într-o încăpere care arăta ca după petrecere.
a doua zi conducerea muzeului a rămas siderată că
a dispărut o lucrare de artă contemporană
a unui artist intitulată after party femeia a motivat că
a intrat & a văzut mizerie artistul spunea că idioata
nu înțelege arta
eu mi-aș dori o astfel de femeie de serviciu
să-mi curețe mintea să nu rămînă nimic
din ce n-am putea înțelege cu toții
să curețe în profunzime pînă nu mai rămîne nimic
care să nu fie dorit așadar acesta este un anunț
de angajare pentru femeie de serviciu
pentru că femeia de serviciu ne spune simplu
că fenomenul artei trebuie să fie evident & recognoscibil
altfel este un rateu în concluzie
orice operă de artă ar trebui să fie un anunț de angajare
a fi artist nu este o meserie de aceea e nevoie de toți
meseriașii din lume să facă fiecare ceea ce știu mai bine
arta să fie completă.

întru totul de acord, la poemul tău eu vin cu o imagine a lui Marlyn Monroe citind Ulysse pe un leagăn, sigur e vizibilă pe net

e ca ai inventat o retetă, un stil, doar mai schimbi notele, mai schimbi trimiterile culturale, dar in fond spui mai mereu acelasi lucru, eliptic, sa nu se prinda fraierii. nu stiu cum arati si ce varsta ai, dar afectiv, emotional, esti blocat undeva. daca ar fi sa te scot din aceasta zona de confort cum ar fi? eu scriu in stilul meu, dar se poate vedea ca de fapt abordez mai multe voci fara sa-mi pierd vocea. am citit si poemul cu orwell, e acelasi manierism. cumva o singura poezie in toate. nu stiu daca esti de acord, dar daca tot suntem la un atelier, zic si eu ce cred.

e că sub bonomia dumitale se ascund frustrări pe care le altoiești în răutăți gratuite, vezi exprimarea cu "sa nu se prinda fraierii". Am tot spus că nu scriu pentru cei cu wifi, scriu pentru cei cu bibliotecă, automat apar referințele culturale, o fi manierism, o fi stil, nu mă intereseaza, la fel cum nu mă interesează să învăț meserie de la dvs, cum să cânt pe mai multe voci etc
Am fost împotriva a ceea ce am crezut că ar fi bullying în comentariile unor colegi când foloseai poezia și menirea poetică ca mijloace de subzistență,cârje, dar nu pot fi de acord cu aroganța cu care încerci să le manipulezi acum în scopul demonstrării unei superiorități absolut nenecesare. Ideea ta de a-mi vinde cele 13 cărți scoase de tine, în format electronic, după două fraze schimbate spune multe despre caracter. Fiecare poet moare singur, atâta știu eu.

eu imi permit sa te tutuiesc, cum te rog s-o faci si tu, ca, daca tot e ziua lui nichita, si stiu ca nichita i se adresa cu domnule lui Mircea Ivănescu, care era cu doi ani mai mare, la care Mircea i-a zis, uite, si către dumnezeu lumea vorbeste cu tu, asa cu e normal ca toata lumea sa vorbeasca cu mine asa, in fine scuze pentru divagatie, vad ca esti ofuscat ca iti reprosez ceva, ba mai mult ti-am dat si un argument mai devreme, in fine e parerea mea, am voie sa cred ca referintele culturale sa fie clare sau macar usor explicate, mai sunt autori care le folosesc, chiar si eu, dar una e sa fie din cand in cand, alta e sa iti construiesti opera pe ele. e un soi de infatuare, cred eu, sa arati uau, uite cat de cult sunt eu si voi nu intelegeti nimic, eu o sa fiu descoperit dupa moarte. de fapt eu nu dau sfaturi, eu spun ce cred. ca nu esti de acord cu mine, e normal sa ai o alegere, dar sa stii ca nu fac pe desteptul. scuze daca ai inteles altceva.

dacă ți-aș spune că episodul dintre Nichita și Ivănescu îl știu din albumul memorial scos de Tomozei, prietenul amândorura, la niciun an de la moartea îngerului mort și dacă ți-aș sugera să citești Continentele insomniei de Liiceanu pentru a afla câteva chestii din drama omului Ivănescu (pentru a nu căuta mult, vezi capitolul "Beethoven într-o seară s-a așezat la clavir") a; părea un infatuat? Nu pot pune bibliografie la texte, nu sunt lucruri ezoterice, uneori încerc câte un motto justificativ. Dar nu o fac pentru a epata.

*îngerului blond

de infatuare, dar ce zic eu e ca atunci cand asculti un album rock, se schimba si acordurile, nu doar versurile, nu e acelasi ritm, ca la dj. am citit intr-o doara ultimul text postat, acolo se simte altceva, o sa revin asupra lui.

e maxim ce poti obtine din singura negociere care catusi de putin se incadreaza in marjele unui barter. Va veni probabil si vremea aceea, oricum, din perspectiva asta chiar nu poate exista iad.

Vad si imaginea de fundal, nu Goya, ci Dürer.
Iar coloana sonora de fundal Clannad - Theme from Gerald's Game.

Dupa mine e de rosie cu 5.

o moarte pedantă, :)
pe scurt, mi-a plăcut,

de-i „predică marxistă” dar sigur e poezie! Atinge, incită, scormonește! Îndeajuns ca să ridice și polemici! :)

sunt onorat de trecerea dumneavoastră și de urmele lăsate pe text