Fata și magicianul

motto: zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla cu indiferența lumii la sosirea primăverii (Cosașu, pe undeva) Fata avea un măr și gândea gravitația închipuindu-și cum ar arăta la ființele perecheate o despărțire politically correct cădere sau zbor după ce se plictisi de toate oximoroanele patetice ieșite în cale își aprinse o țigară Magicianul își strânse în valiză cuvintele mutilate (mașiniștii au crezut că sunt butaforie)-indicație regizorală făcu doi pași spre stânga cu migrația sufletelor doi spre dreapta cu reîntoarcerea aceluiași (și Schopy și Nietzsche erau doi împiedicați)-altă indicație regizorală și ceru un foc fetei o femeie plecată e o altă femeie, zise el ai două lacrimi pictate pe obraji, zise ea nimeni nu știe ce s-a mai întâmplat cronicile mai consemnează doar indiferența lumii la sosirea primăverii