Domnișoara Cucu (1)

Hei, mate, mai pune-un deget de jibi și schimbă muzica, pune ceva care să distileze lumina asta putrezită și crede-mă când spun că o femeie frumoasă se vede numai în apa unui râu, chiar dacă unii se pișă sau spală caii mai sus Știu că nu mă crezi, am gusturi proaste, îmi place mai mult Redford decât gagiul ăla din Saga și mai e și chestia aia dintr-a doișpea cu tipa gravidă în trei luni cu șoferul cantinei pe care voiam să o prezint mamei. Fata asta frumoasă era altoită pe dimineți și-o țigară și știa povești, venea din altă rețea și mă costau o grămadă minutele cu ea-bani, viață, vise. Eram copilul cu cele mai puține povești condamnat la viață, poate de-aceea stătea lângă mine, îi plăcea cum casc gura, eram ca Renato din filmul cu Malena, deși eu încă din generală voiam să mă fac Rhett și să mănânc hamsii Mate, aveam planuri mari, voiam să-i cumpăr o insulă și ochelari de protecție pentru calculator, să citim amândoi Ulisse și să fim snobi, să-mi spună o rețetă de poezii și eu să-i mângâi sânii lăsați. Aceasta-i o poveste urâtă, mate, nu fugi pe fentă, ti-o spun altădată, viața nu-i decât o domnișoară Cucu ce nu te lasă să aștepți pe peron...