Domnișoara Cucu (2)

da, mate, femeia era vitruviană, și-n pătrat, și-n cerc, doar ghearele de tigresă depășeau conturul, criticii se uitau și analizau topo, se încadra în norme, la dosar erau ADN-ul și poeme cu prăzile ei, blocat într-o prezumție de îndrăgostire ignoram mirosul de fiară, cel mai mișto senzorial dativ și dialectic -suferă-mi! hai, mate, adu o țigară, istoria lumii postdiluviene e simplă după gott ist tot au mai fost vulgarul ăla-descurcați-vă!(kant încă sughiță) și femeia asta ca un Mishkin mincinos, frumusețea nu a salvat nimic niciodată mate, femeia a fugit, nu te gândi la o mare iubire...