Prima scrisoare către Annabel Lee

Poezia reinterpretează modern și ironic tema iubirii idealizate din poemul lui Edgar Allan Poe, “Annabel Lee”. Spre deosebire de dragostea eternă și sacră din textul clasic, aici iubirea este fragmentară, neclară, chiar dezamăgitoare, lipsită de magie și redusă la amintiri vagi și sarcasm lucid. Personajul feminin nu mai este o muză angelică, ci o prezență distantă, aproape goală de sens, iar eul liric nu mai plânge, ci observă rece, într-un amestec de confuzie și ironie. Finalul deschis lasă loc misterului și întărește aura mitică a Annabelei contemporane. Autorul reușește ceva rar: să atace o temă clasică, aproape mitică — iubirea idealizată și eternă din “Annabel Lee” — și s-o traducă într-un limbaj contemporan, cu luciditate, ironie și lipsă de sentimentalism ieftin. Este o rescriere inteligentă, care nu copiază modelul, ci îl răstoarnă, îl pune sub semnul întrebării. Creatorul versurilor nu vrea să emoționeze gratuit, ci să arate că dragostea, în forma ei modernă, e mai degrabă confuză, inconsistentă, „aproximativă”, dar tocmai asta o face reală. Tonul e bine stăpânit, imaginile sunt vii, iar finalul deschis lasă ecou — așa că, da, este o poezie care merită remarcată.

ai zice ca e o glumă, ăsta e şi motivul pentru care nu o voi citi, pentru moment. Poate a doua scrisoare e despre Maria Shelley, a treia despre Tessa D'Urbanville, mai scrii una despre Scarletta O'Hara si gata, Bükreş devine mica Londra....Până la urmă ştiam eu că barbarismele au ceva nobil. Doar Mary Grant a devenit lesne Maria Rosetti şi a mai şi pozat în "România revoluționară", pentru Rosenthal, care era de fapt ungur din Budapesta. Apreciez că le facem de-ale noastre, dar nu mă pot abține să nu râd. Nici chiar Irina-Margareta Nistor nu i-a zis lui Maid Marian Doamna Mariana...

o năzbâtie a autocorrect-ului mi se pare un pic exagerat. Am observat că și penultimul comentariu scris de tine legat de un text-pamflet ce-mi aparține e ascuțit pe tocilă. Să fie cumva prolegomenele unei mari prietenii?

interpretare a textului și, mai ales, pentru netezirea unor suprafețe contondente din arealul pe care îl împărțim

care text, ce imperfecțiune?