Poezie
Exhibiționism
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
sătul să mai fiu ostaticul
ficatului
rinichilor
duodenului
am hotărât să închiriez o tarabă în piață
și să pun pe ea
sufletul meu
ca pe-un prohab deschis
mulțimea turbată
a început să huiduie și s-arunce
cu feromoni și mere butaforie
exhibiționistule
distrugi corola de minuni a lumii
și eu nu puteam fugi
eram îmbrăcat cu hainele grele
de la pomenirea mea de șapte ani
pline în buzunare cu lucruri incomplete și inutile
rușinat
mi-am acoperit sufletul cu degetele
și mulțimea a văzut pentru prima oară
cât pământ aveam sub unghii
025
0
Ideea nu e nouă și nici nu cred că s-a mizat pe noutate, ci pe filtrul propriu, sau taraba personală cum ar veni. Pentru mine două imagini dau forța și limpezimea acestui fragment: acel inedit prohab deschis și hainele de la pomenirea de șapte ani.
Finalul e fix cât trebuie de greu și neașteptat, iar doza lui de perplexitate mă trinite involuntar la Arta Popescu, unde Cristi Popescu (nu CTP-ul) se definește ca cel mai mare strângător de negru sub unghii.