Poezie
Amintiri din copilărie
despre stringuri și alte întrebări
1 min lectură·
Mediu
întotdeauna mi-au lipsit bunele maniere
cred că e o traumă a copilăriei mele plină de
nenea și tanti
care beau direct din sticlă și se ștergeau cu mâneca
ca niște demiurgi la terminarea trebii
trăiau fără rost și timp
în cea mai frumoasă paradigmă
toți murim
da
beau
mă șterg cu mâneca
și întorc capul în urmă
inelegant de obsesiv
mai vii sau nu mai vii
cum făceau ei la sapă
așteptând copilul cu damigeana cu apă
066
0
pricina o fi vreo traumă a copilăriei
plină de nenea și tanti
care beau direct din sticlă
se ștergeau cu mâneca
ca niște demiurgi la terminarea trebii
trăiau fără rost și timp
în cea mai frumoasă paradigmă
toți murim
da
beau
mă șterg cu mâneca
şi întorc capul în urmă
inelegant de obsesiv
mai vii sau nu mai vii
cum făceau ei la sapă
așteptând copilul cu damigeana cu apă
...
finalul îmi place foarte mult: unde eşti copilărie, de nu mai vii?
legată de imaginea propusă, pare o dorinţă arzătoare, ca setea aceea din câmp, la sapă, într-o acceptare perfectă a stării de fapt: toţi murim, dar până atunci să nu mai răbdăm setea...să trăim!