Poezie

Ploaie de toamnă

Natura. Anotimpurile

1 min lectură·30 septembrie 2009

Mediu

Plouă morocănos și aprig.

Străvezia perdea de stropi

Unduie sub vântul rece.

În șirul nesfârșit de plopi

Străpunge valul de frig.

Norii îngroașă rândurile

Deasupra orașului întunecat.

Pe străzile mici și pustii,

Plouă neîncetat, sacadat,

Trist mă apasă gândurile.

Oamenii aleargă încolo și-ncoace

Abătuți, își feresc chipurile sub umbrele.

Zgribuliți trec, de la școală, copiii

Cărându-și, cu greu, ghiozdănelele

Și călcând, vrând-nevrând, prin băltoace.

Privesc, de la geam, urgia de-afară.

Un vuiet surd îmi atinge timpanele.

Deodată, în suflet, mi se lasă seară

Și dorurile își lasă să cadă obloanele.

Se mânie cerul, de dureri se scutură

Peste natura umedă și posomorâtă.

Stropii de ploaie gonesc și se vântură.

Ziua se desfigurează, devine slută...

Căderile de ape neliniștite

Acoperă străduțele și-nghit trecătorii.

Se plimbă prin inimă tristeți nesfârșite

Și-n suflet m-acoperă norii.

Plouă afară și plouă în mine

Cu triste lacrimi de singurătate.

Umbrelă de dragoste de mi-ai ține,

Mi-ai fi adăpost, peste noapte.

008.576

Ottilia Ardeleanu. “Ploaie de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13908429/ploaie-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.