Poezie
Octombrie tomnatic
Pentru dragoste
1 min lectură·
Mediu
În locul unde-am întâlnit iubirea
Acum e toamnă, bate vântul.
Prin umbre negre-ți văd privirea,
Tomnatic mi-este astăzi gândul.
Sfârșesc pe-alei frunzele moarte
Le calcă, aprig, ai tăi pași
Gonind, la mine-n vis de noapte,
Printre copaci desculți, golași…
Iar soarele-ncălzește drumul
Pe unde am trecut, cândva,
In inimi bate, ca nebunul,
Un toboșar de vreme rea.
Se schimbă, iar, vița de vie
Își scutură-ndelung cosița
Și-alungă frunza arămie
Împodobind, frumos, portița.
Acolo ne iubeam odată.
Sorbeam pe buze, sărutări,
Ne cuprindeam de trup, deodată,
Și ne plimbam pe lungi cărări.
E tristă toamna fără tine
Și e pustiu în jurul meu.
Aș vrea să-mi fie iarăși bine
Dar timpul mă apasă greu.
Nisipul mării te așteaptă
Să-ți lași parfumul, să-l pășești,
Iar valurile-ating, în șoaptă,
Urme ce nu le regăsești…
Parfumul toamnei ce mă-mbată
Se risipește-n patru zări.
Iar vântul suflă, dintr-odată,
Ca un balaur, foc pe nări.
El duce dorul, aduce visul
Și toarce gândurile bine
Încununând tot paradisul
Cu toată dragostea de tine!
035040
0
CS