Poezie
decepție
salt în nimic sau cine mai știe
1 min lectură·
Mediu
mă aruncă de sus
dacii o făceau cu feciorii frumoși
sunt destule țepe
pe buzele prăpastiei rămân
ciutură în cumpănă
fântână seacă
suspendată
de timp
umplu clipe cu speranțe mutilate
în vrie
ca o cădere de pe acoperiș
fâlfâind iluzii
du-te vino
într-un hamac de păianjen
deznădejdea alunecă
fir deșirat
în copac
anobium roade
unghiile
crescute până-n gât
(26 iunie 2010)
024.037
0
ideea suspensiei ar fi fost promițătoare, daacă nu o băgai totuși \"la cumpănăW pe profesoara de sport, sărăcuța și dacii nu au nici o treabă cu decepția din care cauză s-a aruncat tânăra
trebuie lucrată poezia,e urgent