Poezie
opriți!
pădurea
1 min lectură·
Mediu
opriți pădurea
năvălește în ochii mei
mi se urcă pe umeri
în cap fiarele păsările
florile sălbatic îmi cresc pe glezne
iarba mi se lipește de genunchi
istoria se strecoară ca vremea
tumultuoase chipuri cu arme și coifuri
copacii
povestesc
aud cai în tropote
nechează tăcerea
opriți pădurea
vine spre mine
cu șerpi zvârcolind susure
pești hoinărind prundișuri
și-o pace decupată în colțuri de cer înfipte în soare
pradă pentru vulturi
idilele se-ascund după trunchiuri
în scorburi și grote
miroase a taine
potecile pecetluiesc fapte și urme
ascultă sensul
roata se învârte
veșnicia și-a făcut cuib pe ramuri
(24 iunie 2010)
044.433
0
vine spre mine\"
citind acest poem am văzut că de fapt viața vine în tine, ca o pădure, ca o istorie, de fapt omul asimilează timpul și viața așa cum pădurea este un ecosistem caracterizat de diversitate. Un poem bine scris, consistent. Eu aș renunța la ultimul vers. Se subânțeleg. În rest, felicitări. Am citit cu plăcere, Ioan.