George Pașa

Acum o dăm la relanti, să nu vină Grăbita să ne-ntrebe dacă mai avem ceva de făcut, ceva de durut. Ce să zicem, taică? Toate poveștile au un final, chiar dacă unele sfârșesc neterminate ori în

-58- Nu știi dacă rubiniul din struguri e dator soarelui cu multe amiezi sau împlinirea e-n recunoștință. Veri după veri, pân’ la treziri de-arome, ciorchinele își împlinește visul. Apoi, în

Ottilia Ardeleanu, poetă din Năvodari, a debutat editorial la editura „Metafora” cu volumul de versuri Culorile sufletului meu. Acest volum a fost urmat de alte două, tot de versuri: Totul e să mergi

Nu vezi cum sinele-i cocoșat de atâtea-ntrebări? La capătul răbdării, mira-m-aș să te-aștepte vreo minune, grațioasă, sfioasă, cu trei nume-n răspăr sau, poate, cu nebănuite miresme în părul

Un dor nu-l stingi cum ai sufla cu sete în lumânarea licărind pe masă, că-n energia sa ți-aduni tot crezul. Bătăile de inimă-i repetă ritmul constant și foșnetul de aripi. În dor e lumea care-ar

- Eu zic unu. - Ce-o vrea Bunu’. - Dacă-i doi... - E-un lebădoi. - Trei n-ar merge? - Nu l-ați șterge? - Îți pun patru! - Jucați teatru? - Ce, vrei cinci? - Da, niște mingi. - Dar de-o fi

Graseiezi ultimele cuvinte la modă. Moda se duce deja, cât fumezi o țigară. Te așezi pe o piatră și-ți taci cuvintele care nu vor niciodată să moară.

Visai la un sunet elastic, să se-ntindă, până rupe toate corzile, și-n ultimul acord să vibreze o bătaie de inimă. Dar te-ai rupt de sine ca o frunză-ntomnată înaintea desprinderii de tot ce

Șerpuiește gândul în ecou prelung, intră-ncet pe drumul bântuit de vise; nenorocu-i spune că nu-i prea ajung turmele de ore care i-au fost scrise. De-undeva apare, brusc, o reverie, care, mai

Rupt de sine, ca o frunză-ntomnată înaintea desprinderii depline de tot ce a însemnat pentru fructe, aștepți, de-acum, eliberarea mută. Poate dorești o altă-ntruchipare a eului tânjind senin

Un fluture berbant nu din iubire pentru vreo floare-i bea, timid, nectarul. Doar lunca este locul său de suflet în care, peregrin pierdut, se-abate. Din floare-n floare, mistuit de dulce, nu are

Nectarul nu-i pentru-acei zei de smoală. Amarul strâns nu umple cupe goale, nu chemi contrariul său la contopire. Tu nu te-ai întrecut în divinații, n-ai cum sfârși ca o albină-n miere. Cu

s-a dezlănțuit furia roșie se-aruncă din toate părțile un fel de murături galbene spre cerul indigo al unei nopți de vară nimic nu se clintește nici măcar un răspuns dimineața soarele va răsări

* la ce bun să expui ce-ai în suflet poticnirile-n mers când răgazul de-a sta de vorbă cu tine este mai rar dorințele înșirate pe linia invizibilă dintre realitate și vis când se sfârșește

Să nu-mi spui că nimic nu te-apasă, e imposibil. După ce-ai ieșit din vidul unei pierderi esențiale, știi și tu că-n aerul tău de orfic respiri mult mai greu. Nu te mai regăsești în jumătățile de

Doar gustul de cenușă a mai rămas, dragoste, după ce focul a dat bir cu fugiții. N-am crezut că ești o așa pacoste, că la-ntâmplare îți alegi răniții. Așa ne-a fost dat și nouă, dragă L., să ne

Cine-și închipuie că des te vede stând laolaltă cu avarii clipei s-accepte că se-nșeală: tu ești altul. Și într-un furnicar de oameni serbezi tot mai e unul care îi trezește. Vrei să salvezi din