La ce bun să mai scrii?

scumpule, bună întrebarea, doar că o să răspund tot cu o întrebare
”dragul mamii da de ce fumezi?”
:)
p.s am scris și eu ceva. aseară în eng. răspunsul suna c-am așa ” scrim ca să cunoaștem,
să trăim zborul intern”


cam așa sună în eng.

Flight, Evaporation and Steam,

The soul is an alchemist,
itself being distilled to "the unseen space of the uncontained,
untouched stars"
The mother that gives birth to poetry from the invisible fragrance of being,
like dew, and
honey,

Poet,
with all my love I look at you
and admire how you give yourself like a bird to the thorns,

not everyone is given the gift to reach and drink from the spring of the stars,

to know the inner flight and
be it
we have to empty inside
and out,
be naked,

like the first newborn,



versiunea în română:


Zbor, evaporare și abur,

Sufletul este un alchimist,

însuși fiind distilat în „spațiul nevăzut al neconținutului,
stele neatinse"
Mama care dă naștere poeziei din parfumul invizibil al ființei,
ca roua și
mierea,

Poete,
cu toată dragostea mea mă uit la tine
te admir cum te dărui ca o pasăre spinului,
nu oricui i se dă darul să ajungă să bea din izvorul stelelor,

a cunoaște zborul interior
a fi,
trebuie să ne golim înăuntrul
si-n afara,
goi

ca primul nou-născut,

Fata tatii, ca să te parafrazez, s-ar putea răspunde simplu, mai în glumă, mai în serios: de-aia sau de-altceva. Valabil și pentru fumat, și pentru scris. Dacă las gluma deoparte, spun doar că e o adresare către sine, iar răspunsul va veni, desigur, tot de la sine.
Oricum, pentru mine nu este vreun necaz dacă scriu sau nu, fiindcă nu sunt, din fericire, obsedat de scris. Scriu doar când am ceva de spus, când poezia plutește în aer și se scrie aproape singură.

și ce ar fi greșit dacă ai fi un obsedat de scris, :)

fără ”obsesie” omul nu ar fi creat nimic pe lumea asta (nu zic că ar fi fost rău să ne mai gudurăm unl în altul pe o blaăniță de urs în peșteră) dar se zice că
și Dumnezeu e un obsedat,

într-un fel îmi place și mie ”când poezia plutește în aer și se scrie aproape singură.”
validad sută la sută răspunsul ”de-aia sau de-altceva”
așa-i răspundeam și eu lui mama la 4-5 ani când stricam cana,
scăpam ieftin
:)

te-nghiontește ca un spiriduș, dumnezeul din tine, când vrea să vadă un colț de lume prin ochii tăi! Așa cred eu, sau spiridușul din mine... Mai analizez! :)

Minipoemul începe cu verbul graseiezi. Pare bulversant versul care îl conține, dar termenul dă viziunea asupra poeziei scrise după o modă,friabilă sufletește. În timp ce, cuvintele care nu vor să moară (citez), grație trăirilor proprii și imaginației, sunt cuprinse de tăcerea interioară, rămân nesceise, necitite. Da. Și eu sunt de aceeași părere. Moda se duce deja, cât fumezi o țigară.