Pașadine (90)
Când masca resemnării poartă vina din om în om, se pierde-acea substanță care îți dă puterea de-a învinge. Da, scepticismu-i bun, dar cu măsură, să nu-ți consume toată energia. Prin echilibru,
GPGeorge Pașatotul curge, până ne vom întoarce Acasă
deja sunt cinci luni de când Dumnezeu ți-a cerut să te împaci cu hazardul. viața e-un șah în care nimeni nu-nvinge, toți sunt câștigători. asta-i ordinea lui Dumnezeu de după Cădere (greu
GPGeorge Pașatriptic de idei
* când muți o masă dintr-o parte în alta, ai grijă și la picioarele ei, și la ale tale; tot așa, la ideile-lilieci care intră în marea peșteră, ca să nu le mutilezi pe cele care-ți ies din
GPGeorge Pașapoem pentru mine însumi despre cum stau de vorbă cu mine însumi
privesc în oglinda dintr-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă... până nu se mai vede nimic, nici măcar punctul ăla pe care tot încerc să-l așez undeva, dar nu are
GPGeorge Pașapișcătura ideilor (1)
ideile, sfere energetice rotindu-se ca un roi de țânțari. în ciocnire, câte unele se mai resping; altele fuzionează într-o sferă mai mare, capabilă să iasă din tipare. și totuși, marile idei
GPGeorge PașaAcceleratorul de gânduri
Dacă există accelerator de particule, o fi pe undeva, prin lumile multiple, și un accelerator de gânduri, însă, n-am de unde să știu, că nu e chip să iau legătura cu vreuna dintre copiile
GPGeorge PașaDincolo de știință
Dacă există o singură „funcție de undă”, atunci aceea este iubirea, care, vorba lui Dante, „mișcă sori și stele”. Adică întregul univers, incluzând vizibilul și invizibilul.
GPGeorge PașaCondeieri din toate țările, iubiți-vă!
Doar o lozincă fantezistă. Cum să-l iubești pe cel care-ți deranjează cu aerul sulfuros atmosfera ta de scrib luminos?! Pe cei plecați, da, poți să-i iubești, chiar așa, îmbălsămați în gloria lor
GPGeorge Pașa*
Nu mă grăbesc să iau fața lucrurilor, nici chipul să mi se reflecte în oglinzi poliedrice, n-am de gând să iau fața nimănui. Rămân cel ce sunt. Și încă pe-atât. Nu exclud acceptarea. Nici
GPGeorge Pașaun robot se apropie și încearcă să ia pulsul creației
nici măcar un scurt-circuit. nici liniște ‘nainte de furtună. cumva, o pagină în care nu se-ntâmplă nimic. pe nesimțite, acolo se ascunde totul. toți așteaptă explozia punctului. nu mai vine. sau,
GPGeorge PașaGândindu-te la echilibru
Se îngustează orizontul ca un ultim licăr de jar. Norocul e un zar de fugă. Ignori rostogolirea sa în van.
GPGeorge Pașapână vom trece de gradul zero al aburirii
o să cadă o să cadă nimeni nu face mai mult ba mai degrabă toți se uită fascinați la drobul ăla de sare în aglomerație se calcă unul pe altul pe bătături ar face totul să devieze un meteorit
GPGeorge PașaPagină în deconstrucție pentru reconstituirea sinelui
Pe-aici, nu se dă cu praf de vorbe, spre admirația miticilor care au, pentru orice eventualitate, ziarul la ei sau a găzarilor cu bășcălia în sânge; nu vei găsi vreo minte îndeajuns de
GPGeorge PașaPrioritățile sunt ca plutirea în derivă
Pocneau castanele. Mâna altuia era ocupată. Și te-ai ars. După ardere, au răsărit, de te miri unde, niște priorități: un bandaj (îl consumaseși pentru suflete neregăsite); niște înflorituri de
GPGeorge PașaCică noi, ăștia mai purii, ne-am născut în secolul vitezei
Acum o dăm la relanti, să nu vină Grăbita să ne-ntrebe dacă mai avem ceva de făcut, ceva de durut. Ce să zicem, taică? Toate poveștile au un final, chiar dacă unele sfârșesc neterminate ori în
GPGeorge PașaDespre minuni numai bine
Nu vezi cum sinele-i cocoșat de atâtea-ntrebări? La capătul răbdării, mira-m-aș să te-aștepte vreo minune, grațioasă, sfioasă, cu trei nume-n răspăr sau, poate, cu nebănuite miresme în părul
GPGeorge PașaLa ce bun să mai scrii?
Graseiezi ultimele cuvinte la modă. Moda se duce deja, cât fumezi o țigară. Te așezi pe o piatră și-ți taci cuvintele care nu vor niciodată să moară.
GPGeorge PașaScara șubredă pe care unii cred că se urcă pe lună
Nu-mi place să privesc la scara șubredă pe care unii cred că se urcă pe lună. Dumnezeu nu uită ca, din când în când, să ne trimită semne. Nu luna, scara aia șubredă e problema. Pe ea se urcă unii
GPGeorge PașaPoetu-ntreabă
Vorbeam, cândva, de-o scobitoare pentru scos gărgăunii din cap, dar poetu’, de colo: - Bine, mă, da’ ce te faci cu ăia care n-au cap?!
GPGeorge PașaÎnaintea iluminării
Tac să nu tulbur zborul întors înăuntru. Ce-aș mai auzi dacă lumea dinăuntru ar pieri?
GPGeorge PașaȘtiu, explic
Aici trebuia să fie o baladă. N-a fost să fie, nu-i niciun bai. O ploaie albastră, ca-ntr-un poem de Hirsch, căzută dintr-un cer albastru eseninian, s-a stârnit din senin, mi-a dizolvat
GPGeorge PașaGânduri
* Am înțelegere pentru pietre, fie din ce parte ar veni. Pentru mine, păstrez doar ecoul. * Inima sa, un muzeu în care nu mai intră nimeni. Exponatele sale, risipite prin colțurile pe care
GPGeorge PașaDe fapt, nu era nicio primejdie de îngheț: soba poeziei emana în continuare căldură, chiar dacă era încălzită cu vreascuri epice
Dădeau bine în decor mușcatele din fereastră: una, de obrazul stâng (mai că-mi vine să plâng, dar, na! n-am găsit altă rimă); alta, de obrazul drept (pudrat nevoie mare, să ascundă riscurile
GPGeorge PașaRestart
Ascultă, G. P., ce tot o dai cotită prin bălării, tu nu știi c-a secat izvorul poeziei? Da, a secat, și la Secăciunea Sa fac pelerinaje tot felul de poezaci alchimiști. Tu mai lipseai, Pașadinule, să
GPGeorge Pașa