până vom trece de gradul zero al aburirii

„Adevărata soluție nu-i neutralitatea, ci neutralizarea” dar dacă este făcută cu forza... nu vom avea parte de faScinația păcii. Văd că sunt de prisos o mulțime de virgule... la care vei renunța, d-le George? Îmi iau o pauză pentru dejun și voi reciti... tot cu plăcere!!! Succes!

Chiar nu este nici măcar o virgulă în plus. Aici n-am vrut să renunț la punctuație. Mulțumesc pentru semnul de lectură!

La final ambiguitatea e voită, adică a se citi neutralizarea focoasei, nu a inamicului.

că focoasa este prostia și că prostia trebuie neutralizată

aburii prostiei par să cuprindă umanitatea

ce nu-mi este clar, se intuiește a avea un nucleu, o sursă de propagare, o focoasă?
n-ar fi rău dacă s-ar putea identifica

este o vorbă: umanitatea alocă atâtea resurse pentru dezvoltarea inteligenței artificiale, dar nu face nici un efort pentru a eradica prostia umană


despre virgule, n-am observat niciuna în plus
poate că aș fi ales “;” în loc de “,”
aici
“ Ar face totul să devieze un meteorit gigantic;*
uită, însă, de drobul ăla de sare, mult mai aproape.”

iar aici
“ Și,*cât ne vor mai aburi unii și alții…” poate aș fi pus virgula după “și”

spor!

Da, în manuscris (pe hârtie) era virgula aceea după „și”, dar am omis-o când am redactat în word.
E interesantă viziunea ta privitoare la prostie, care poate fi la fel de periculoasă ca focoasa nucleară.
Mulțumesc!

eu am văzut și preocuparea pentru „drobii cosmici” ce tot dau târcoale-rotocoale Pământului. Din poveste scos „drobul de sare” și pus în poezie este referire la prostia umană, mereu mai greu de neutralizat. Succes tuturor!

căci greșesc deseori:

b. „Conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se despart prin virgule.” (îndreptarul de la Univers Enciclopedic, 2001, p.67) Adică „Prezența sa a fost însă trădată de coloana oficială…”.

Cu scuze și urări de succes!

o concluzie

observ că au fost eliminate toate semnele de punctuație

aș dori să aflu părerea voastră

“ar face totul să devieze un meteorit gigantic,
uită, însă, de drobul ăla de sare mult mai aproape”

aici nu era în fapt o inversare (nu știu dacă termenul “inversare” este cel uzual, tehnic, dar sper că se înțelege)

de fapt, propoziția ar fi :

“ar face totul să devieze un meteorit gigantic
însă, uită de drobul ăla de sare mult mai aproape”

caz în care, din câte știu, este necesară virgula

prin inversare
“ar face totul să devieze un meteorit gigantic
uită, însă, de drobul ăla de sare mult mai aproape”
conjuncția “însă” în acest caz se consideră a fi în interiorul propoziției?
eu, natural, o percep ca fiind bine plasată între virgule

greșesc?

Nu cred că este bine să umplem pagina de comentarii. Domnul Miclăuș avea dreptate. Doream, de fapt, să scriu „însă, uită...”. Acolo, în primul vers citat de tine, era virgulă după cuvântul „sare”, înțelesul fiind „aflat mult mai aproape”. Până la urmă, poezia încalcă uneori regulile, poetul putând lăsa pauze (marcate prin virgulă sau puncte de suspensie) unde simte că e bine.
Oricum, nu numai că am renunțat aici la punctuație, ci am mai eliminat și unele cuvinte de legătură sau chiar versuri întregi. Astfel, cred că am reușit să mă apropii puțin de poezie.

cred că astfel de comentarii sunt de dorit să umple paginile,
altfel nu ar mai fi un atelier

dar, am notat dorința ta și voi căuta să ți-o respect