Mediu
La editura „Karta-Graphic” din Ploiești, mi-a apărut, de curând, volumul de versuri Cântece din Alindoria. Cartea are 100 de pagini, format A5, coperta și desenele din interior (aparținând ciclului „Ceașca de cafea”) fiind realizate de doamna Dorina Popovici. Desenul de pe prima copertă are titlul „Insula de mâine”, iar cel de pe coperta a IV-a, „Dorul focului”.
Volumul este alcătuit din două cicluri poetice: „Ridicarea interdicției” și „Din sfârșit, un reper al începutului”. Cele două părți sunt încadrate de o poezie-prefață („Din Alindoria”) și o poezie-postfață („Destin”). Sunt selectate poezii publicate în diverse reviste literare (între 2009-2013), dar și texte inedite.
O piatră dulce
Orele, țintuite în cuie de-argint.
Pedala uitării, apăsată până la refuz.
Printre zgomote, liniștea ca o pasăre a cerului,
oprită la izvor s-adoarmă clipa.
Din tot ce-ai avut,
nu ți-a rămas decât un cercel de piatră
prin care îți treci firul poveștilor.
Știi că iarba are doar un cusur:
ia forma trupurilor noastre pieritoare,
apoi uită că am trecut pe acolo.
Dacă uitarea e legea pe care somnul
ne-o toarce din rotirea stelelor,
dacă spui „niciodată” când visezi totdeauna,
atunci există și ore imposibile,
pe care le lași să umble libere
printre elefanții de lut,
atunci există o ceară din care se modelează
și trupul nostru înaintea trecerii-n zgură.
Tu rămâi o piatră dulce
pe care amarul nu și-a exersat melodia,
piatră lăsată în somnul de piatră.
Cântece din Alindoria / George Pașa -
Ploiești, Karta-Graphic, 2013
ISBN 978-606-693-002-4
02219
0
"Printre zgomote, liniștea ca o pasăre a cerului,
oprită la izvor"
Zilnic trecem pe lângă minuni. Grăbiți spre pretutindeni și nicăieri, parcă a fost ieri când îți lăsasem un răsărit de coperta primului volum "Singurătatea unui sunet". Uite că acum suntem la al patrulea volum, complet muzical, trecut prin Atelierul Albastru, Detașat pe frontul Minunii ca un Ulysse, te-ai îmtors in Alindoria, luptându-te cu focul dragostei și cu neliniștile iubirii, cântec-descântec în vrăja Alindoriei.
Cu grafica din Ceașca de cafea și vecinătatea cu Insula de mâine-i, jumătățile de Infinit, niciodată egale, două aripi, una pe dinlăuntru, cealaltă la vedere, o stea, ca un luceafăr de seară, nod al întregului ciclu de 4, punctele de reper al sferei, pe care-o joci cu pana înmuiată în călimara viului, prin sămânța târziului. Urările le urc într-o barcă de echipaj, o beretă gânditoare stă la timonă.
"există și ore imposibile,
pe care le lași să umble libere "
Așa este El. Bântuit de neliniști, orice-ar scrie, e bănuit de cântec de dragoste. Mai am de spus, dar vapoarul stă tot mai puțin în radă.