Privesc prin cioburi clorate.
Parcă râdeam cu lacrimi
unul de altul când ai ieșit.
O briză caldă a trântit ușa.
Hohotele au continuat în mine,
coborând spre inimă,
unde au înflorit rozele.
Ne
somnul ca o undă rumenește pleoapele
aduce visele înșelătoare
îngeri înalți și reci încalecă spinarea focului
și-l mână către un pământ neumblat
pentru misterioase roade
duhurile mă împing
insula este pustie cu mine
rămășițele unui vas se-ngroapă în uitare
fără să-mi pese
ard catarge din lemn străin
și bat în bostani tam-tam-ul
pește fript
pește uscat
pește
Focul animă umbrele pe pâslă,
Praful din nări ne poartă-n vis,
O barcă ne așteaptă cu o vâslă
Să unduim pe curcubeul interzis.
Bătrânul a-ncremenit în rugă,
Coarne de drac îi cresc
Pașii somnului ridică nori de praf
Sunt balauri
Sunt chipuri învechite
Sau poate secunde coagulate în uitare
Tăcerea mă despoaie de cuvinte
Mă dă înapoi apelor
Zămislirea nu se mai dizolvă
Fulgerul s-a stins în apă
Chipul de lut s-a prăvălit
De pe munte la picioarele noastre
Buzele ce au rostit cuvântul
Rânjesc vanitatea împietrită
Cadavrul timpului intoxicat de miresme
Zace
Aud cum mă strigă viitorul;
urlă chemarea prin gurile celor ce nu mă știu încă,
dar mă închipuie venind călare pe un cal de negru în
spume.
Am poposit prea mult în spațiul acesta,
tot nu mi-a
Și eu am o poză cu Nichita
Supraexpusă la curent
când ușa scârțâia pentru mine ca să intru
și lui i se deschideau larg porțile ca să iasă
Zâmbește
Se miră
Dar nu judecă
Asta a fost una din
au înflorit sub geană merii
din colțul lumii
trimite către mine gândul încurbat în sine
destupă ostiul simțirii și te-aprinde
fii far în noaptea căutării
dar taci
nu-i loc de logos nici de
CD