Preludiu

Pașii somnului ridică nori de praf Sunt balauri Sunt chipuri învechite Sau poate secunde coagulate în uitare Tăcerea mă despoaie de cuvinte Mă dă înapoi apelor Zămislirea nu se mai dizolvă în unduirile primare Va trebui să umbu gol prin lumi nepotrivite Nu găsesc o retină sinceră Pentru un profil în lumină polarizată Doar două aripi Una numită cuvânt Cealaltă spadă Acoperă umerii pe acest drum