Poză cu Nichita

Și eu am o poză cu Nichita Supraexpusă la curent când ușa scârțâia pentru mine ca să intru și lui i se deschideau larg porțile ca să iasă Zâmbește Se miră Dar nu judecă Asta a fost una din condiții când i-au permis să privească prin vitrină buzele mișcându-se în van gesturile disperate privirile niciodată intersectate cu dioptrul fabrica în ruină Din când în când lipește palma pe sticlă ca să-și răcorească astrul