Pagină în deconstrucție pentru reconstituirea sinelui

acolo unde codul a fost înlocuit cu legi, s-a pierdut onoarea

între libertate și cenzură chiar și o linie trasată cu creta devine un zid

"Mă, acum şi eu am greşit. Pentru că am vrut să spun: şcoala, şcoala românească scoate tâmpiţi. Şi până în ultima clipă am zis să nu spun această vorbă. Şi mi-a ieşit o prostie ce voiam să spun. Ea, pe fond, era clară", i-a şoptit Băsescu lui Liiceanu.
sursa: https://www.antena3.ro/actualitate/basescu-catre-liiceanu-scoala-romaneasca-scoate-tampiti-video-73998.html

Nu te supăra ,dar ce legătură are ceea ce spui cu textul acesta?

dar continuarea, poemul e în contrast cu titlul prin limbaj. titlul e modern, tehnic, cu trimitere directă în IT, în timp ce in poem se folosesc cuvinte sau expresii mai degraba interbelice, gen mitici, găzari cu bășcălia în sînge, șandramaua cuvintelor etc. pînă și găselnița cu eu devine tu, frumoasă de altfel, nu-mi pare originală se regăsește în multe poeme. altfel nu e o lectură rea, însăsuferă de lipsa de modernitate.

este evident, altfel nu spuneam

poate că tot ce am spus este în non-sens cu ce ai dorit să spui

este flash… asta mi-a venit să spun citind ce ai scris

dacă e pe lângă, sau o prostie, iartă și tu

data viitoare poate observ altceva

Leo, chiar dacă am așezat sub forma versurilor, aici, cum se vede din încadrare, sunt gânduri personale. E legătură cu titlul, dar poate n-am reușit să mă fac înțeles. Nu s-a dorit un poem ultramodern, după cum se poate vedea din versurile cu „șandramaua” și „scheletul”.

Ilie, bine, scrie ce vrei, dacă ni se permite să batem câmpii. (!)

Sunt innebunit dupa poemul tau. Eu vad aici "cartierul evreiesc" din Bucuresti, Pamantul Sfant si Marea Rosie secata. Vad plus si minus, vad constructie si deconstructie intr-un perpetuum mobile ca mostenire de familie. Leo are dreptate cu lexicul, insa, eu cred ca asta e farmecul textului tau, dualitatea nou-vechi. nelipsita din orice ADN. Gandurile tale esti tu, textul tau lauda omul. El este masura marilor, el este operatorul pompelor de vid.

P.S.
Daca ar fi sa scoatem o antologie antirazboinica textul tau ar trebui sa fie cuvantul inainte.

Multumesc si felicitari!

inspirat de gândurile prezentate de tine, îmi vin și mie niște gânduri

codul onoarei - mă refeream strict la acel respect
dar el (acel cod al onoarei) a fost schimbat de oameni, fiecare după cultură, în reguli, legi etc.
invocând acele legi, oamenii și-au permis tot felul de absurdități, ba chiar mai mult

au tras o linie și au zis: de aici eu, dincolo tu
au pus ziduri

cândva (prin 2009) eram conduși de cine eram conduși, care gândea cum gândea

dar, dacă gândesc și eu, în felul meu, înseamnă că bat câmpii?

cu scuze, nu asta era intenția

doar gândeam și eu…

asta cu Gigel Frone e chiar bună:)))

și nici în derizoriu

am primit textul în sensul său,
la modul serios

seară plăcută!

Vă mulțumesc tuturor, Leonard, Ilie, Bogdan, Claudiu, pentru comentariile voastre și pentru însemnele luminoase! Bineînțeles, îmi păstrez luciditatea și nu mă îmbăt cu ideea că aici ar fi un poem nemaipomenit, dar, lăsând modestia deoparte, sunt de acord cu voi că e demn de luat în seamă.

Ilie,Ilie, nu te supăra deloc, fiindcă toți mai batem câmpii. Până la urmă, e câmpul nostru, facem ce vrem cu el. Te cred că ai vrut să te referi la text. Uneori, și în comentarii, și în textele personale sunt ghicitorile pe care nu le-ai scris, încât îmi tot frământ uneori mintea să dau de vreun capăt, fără să observ că sunt mai multe drumuri spiralate.

Bogdane, interpretarea ta m-a surprins, însă, chiar dacă atunci când am scris nu m-am gândit la asta, privind cu atenție finalul, înclin să-ți dau dreptate. Cât privește limbajul poetic, așa este cum spui. În legătură cu asta, spun așa, răspunzându-i ,implicit și lui Leo: înainte de „a plonja în abis” (fie și un abis al cuvintelor), îl sondez mai întâi, să văd dacă nu dau de apă (de viață). Fără viață, se știe, și cuvintele mor.

Claudiule, mă bucură faptul că te-a atras textul. În ceea ce privește stilul, sunt tot eu, ca spirit. Contează când scriem pe ce căi ne duce inspirația.