pișcătura ideilor (1)

de mai multe ori, sperând că, pentru a-l descrie, îmi vor veni în minte niște cuvinte mai răsărite, dar tot ce pot să spun e: "Îmi place!" Și asta e de bine.

mie textul mi se pare o paralelă la Michael Crichton, mă refer, desigur, la Sfera. Acolo, dacă citim recenziile de pe Bookblok, descoperim că "Tehnologia umană, mediul artificial construit, nava spaţială şi sfera în sine reprezintă în cele din urmă doar pretexte pentru analiza subconştientului, a binelui şi a răului... care sălăşluiesc în aceeaşi măsură în fiecare din noi." George Paşa, referindu-se la sfere energetice, accesează mediul extraterestru, energetic, cosmic, la fel ca şi Crichton, venind în plus cu ţânţarii şi pişcătura lor, personificări care sugerează un cogito ego sum inversat, dar nu o conversatia cu sangele nostru, cu referire la Bruce Weigl, ci cu vampirismul pomenit de Redfield în teatrul de control, sferele având, iată, chipul şi asemănarea noastră. Nu ştiu dacă George Paşa este familiarizat cu Crinchton sau Redfield, dar poate regăsi la cei doi toate simbolurile din acest poem, cu o dezvoltare ideatică şi spirituală mult mai mare. Poemul, în cazul de faţă, pare doar un flash sau o schiţă.

eroare de Chrome, unul poate fi trecut pe offtopic, să nu ocupe spaţiu

îmi cer scuze şi pentru ele, scriu în mare viteză, nu am timpul pe care l-aş vrea

că este o comparaţie nepotrivită
oricât aş încerca să pun alături sensul propus, nu pot să ignor faptul că ţânţarii roiesc, îndeosebi, deasupra dobitoacelor
în plus, mai sunt şi sâcâitori şi de cele mai multe ori omul, sursă a ideilor, îi îndepărtează prin orice mijloace

aş păstra ideea, hrănind-o cu sânge altfel

dar, daca sa nu uitam acei autori masochisti, care, din lipsa de inspiratie, cauta, prin durere, sa o atraga, cu toate ca, nici aceasta asociere nu prea se potriveste cu poemul acesta, fiindca durerea e provocata din exterior

in concluzie, poemul pica din cauza neconcordantelor, dar ar fi interesant sa vedem analiza critica a celor care l-au recomandat, sa pricepem si noi, astia mai greu de cap, care sunt intelesurile ascunse...

Ilie, apropo, iti mai aduci aminte de Sangele cu celule fotovoltaice, parca e mai plauzibila acolo incarcarea energetica, nu?

dar, sa nu uitam

care atrage tantarii si face piscaturile excitante!

Nu intrăm într-un poem cu tot ce ştim despre un cuvânt, ci doar cu valenţele cuvântului actualizate de autor. Iar acestea sunt pe deplin compatibile cu mesajul poemului pe care îl fac să beneficiaze de exact atâta originalitate câtă are nevoie.

autorul tinandu-ne o prelegere despre marile idei, ca si cum ar fi un guru din cartile motivationale. Comparatia, oricum, cu tantarii, cum ca marile idei ar fi enervante, sacaitoare, detastabile, e total nereusita

daca autorul ar fi spus ca este vorba despre marile sale idei, poate ca am fi putut sa luam in calcul experienta sa traumatizanta, ciudata, vampirizanta, cum ca el respinge marile idei care i ameninta existenta

plus ca avem o neconcordanta

ideile, la inceput, sunt de dimensiuni reduse, fiindca se face asocierea cu roiul de tantari

iar la final, chiar daca sunt mari ideile, tot un soi de tantari sunt, probabil o mutatie, niste tantaroi, ca in filmele horror.

textul este ridicol

Ţânţarul

O idee, de prin baltă,
vrea s-ajungă-n sfera-naltă,

Şi, de-acolo, ca ţânţarul,
Să vâneze armăsarul

Şi, prin simpla pişcătură,
Să-l întoarcă la cultură!

Vă mulțumesc pentru impresie. Bun venit în pagina mea!
Editorului, respectul meu!

o idee = un țînțar
iată un poet cu har

George, eu zic că ți-a ieșit, felicitări!

Mă bucur că v-a plăcut "personala" aceasta. Textul e liniștit, se apără singur de țânțari. (!)

Rareș Gireadă (am scris cum trebuie, dar a intervenit corectarea automată).

mulțumesc!
promit să nu te mai bâzâi

observând reacțiile, pot spune că și cuvintelor
ipocrizie și sinceritate
li se pot da aripi diverse...

de fapt, e sănătos să fii mângâiat pe creștet
chiar dă o stare de bine, cui să-i folosească o părere sinceră

ce să mai zic de valențele cuvintelor...

Habar n-ai pe câți n-am înfruntat pentru aprecieri nefondate, inclusiv pe un fost editor de pe aici. Și da, textul chiar se apără singur, fiindcă spune cu totul altceva. Ipocrizia oricum nu e la mine. Fii sănătos!

pe câți n-am înfruntat - adică i-am ignorat
sau pe câți am înfruntat?

și care este legătura? ce anume din ce spui justifică atitudinea în ceea ce mă privește?

dacă am exprimat o părere sinceră, politicos, trebuie să fiu considerat sâcâitor?

textul spune nici mai mult, nici mai puțin decât pot eu să înțeleg, altfel, te rog să scrii o recenzie sub fiecare text ca nu cumva să înțeleg altfel decât dorești
încă mai rar așa ceva: să te superi pe cititor care îți spune părerea!

o idee= un țânțar
asta văd că ți-a dat satisfacție

mulțumesc pentru urare, asemenea!

fără o analiză din partea celui care face acest lucru, nu-l ajută pe autorul textului şi nu ajută nici acest site să crească dpdv literar. În regulamentul acestui site de literatură este scris foarte clar că "Steluţele (+) pot fi acordate de membrii cu nivel de acces mai mare sau egal cu 120 la textele pe care le consideră cu adevărat deosebite. Având în vedere că interesul unei persoane pentru un text este un act foarte subiectiv, o steluţă trebuie să fie însoţită de un comentariu elaborat despre motivele acordării acelei steluţe."

Înţeleg că toată lumea este obosită după ce se întoarce de la serviciu, înţeleg că sunt multe lucruri de făcut acasă, dar trebuie să facem un efort comun pentru ridicarea nivelului acestui site, iar cei care înstelează pot da un exemplu de pricepere şi dedicare, astfel încât comportamentul lor să fie urmat şi de ceilalţi utilizatori.

Ilie şi-a spus părerea argumentat şi a fost ignorat de dl. Paşa. Nu a fost o înfruntare sau un atac la persoană, a fost un comentariu pe text. Merita respectul cuvenit.

nu mă deranjează afinităţile, nu mă deranjează dacă dl Paşa e autorul favorit al lui Nanu sau invers. E firesc să existe gusturi şi afinităţi. Dar, oameni buni, arătaţi prin două fraze bine legate şi argumentate, de ce vă place un text, pe ce considerente. Argumentaţi.

Tot ce pot să spun, analizând textul obiectiv, ca și când n-ar fi fost scris de mine, este că-i inferior altor texte de-ale mele recomandate pe Agonia. Însă, editorul poate vede mai bine decât mine unele virtuți ale sale. De fapt, cum se vede și din încadrare, aici sunt doar niște gânduri, ca un fel de preambul pentru altele, mult diferite, pe care le voi posta sau nu pe site.

"analizând obiectiv textul"

l-aţi insultat pe Ilie, chiar şi pe cititori, comparându-i cu nişte tânţari. Chiar trebuie să vi se spună, ca la grădiniţă, acest lucru, astfel încât să vă prezentaţi nişte scuze? Comportamentul acesta, de ignorare a părerilor argumentate, care nu vă convin, şi de insultare a cititorilor, nu vă face cinste.

Domnilor editori, cum credeţi că se simt autorii acestui site, care primesc mai multe comentarii favorabile pe texte, din partea unor utilizatori, fără ca textele lor să fie luate în seamă de înstelători, iar textele altor utilizatori sunt înstelate fără nicio argumentare? Nu credeţi că acest gen de apreciere, fără comentarii argumentative, nu numai că contrazice regulamentul şi trendul general, dar poate fi interpretat şi că favorizează autorii aflaţi în graţia editorilor? Despre insulte, ce să mai zic? Nu ar fi fost normal ca insulta lui George Paşa să fie trecută pe offtopic? De ce unii care insultă sunt expulzaţi de pe site, iar alţii sunt trecuţi cu vederea?

Utilizatorul Ionuț Caragea se face că n-a înțeles ce am spus, de fapt: " textul se apără singur de țânțari" înseamnă că nu ia în seamă ideile agasante care îl înconjoară și se axează pe ceea ce este esențial. Din păcate, am fost nevoit să divulg o idee a textului.

asta fiindcă textul unui poem înseamnă deja idee aşternută pe hârtie, ori în poem este foarte clar că nu s-a ajuns la acel nivel, marile idei având nevoie de sânge pentru a se întrupa în cuvânt.

George Paşa a insultat cu bună ştiinţă, iar faptul că nu l-a respectat pe Ilie, nerăspunzându-i la comentariu, vine să întregească insulta.

Dar, nu mai insist cu lucuri care ar trebui să vină din pură mustrare de conştiinţă. Dacă editorii vor ţine cont de sugestia mea, cu privire la comentarii, mă voi bucura foarte mult.

erată la nume

Dacă aș fi editor pe acest grup și aș recomanda acest text, aș motiva astfel: textul are meritul de a produce o imagine-șoc și de a pune accentul pe efortul personal din spatele creației. Ultimul vers „au nevoie de sângele tău” e un vers ok, vers puternic și memorabil. De asemenea, poemul iese puțin din tiparul venerării „marii idei” la nivel strict elogios, propunând, în schimb, o metaforă pragmatică (probabil din aceasta cauza / și ușor inconfortabilă) a modului în care ideile se formează și devin invazive în mintea autorului. Sau aș motiva că textul rămâne o mică radiografie a modului în care ideile – mari sau mici – cer o parte din energiile noastre vitale. Depinde de cititor să accepte această comparație ca o demitizare simpatică sau să o respingă drept simplistă, o probabilă subdimensionare a metaforei. În orice caz, poemul își atinge scopul de a pune sub semnul întrebării relația dintre gândire, efort și „hrănirea” cu substanța creatorului. Dar nu sunt editor, așa că vă rog să nu mă luați în considerare. O părere și un risc de incongruență probabilă. :)

La propriu. Eram în pădurea de la Comana și îmi vine mie... ideea să ies de pe drumul principal și să explorez. După câțiva pași, roiuri, perdele, sfere de... idei. Era prima oară când vedeam asta. Și m-am speriat. Nu m-a pișcat niciuna. Lăsând gluma la o parte, mi se pare interesantă comparația. Sunt două aspecte o o datä că țânțarii au nevoie de apă, simbol al subconștientului (oare de unde vin ideile?). Apoi, în era digitală, țânțarii, ca niște puncte mișcându-se rapid și mai mult sau mai puțin organizat, pot simboliza cantitatea uriașä de informații. Pe care le hrănim ca să le dezvoltăm?

nu zic că asta e poezie aici, dar este un joc, o țânțăreală de idei, o stare de reflecție mai degrabă, o nevoie de a filosofa,
iar
țînțarii și ideile, da, cumva fac parte din aceiași lume a superlativului, a grandorii, gonflării (pentru că tot ce este micuț, minuscul visează la a fi mare cât un elefant) și da, și ideile bâzâie toată ziua de-asupra unei mlaștine ca și țânșarii - dmlaștina le unește ... deci cumva acolo se vroia poate să se ajungă când ai scris ”marile idei nu se nasc așa, ... din cuvinte”

și totuși ultimele două rânduri le văd de prisos: ” asemenea țânțarilor,

au nevoie de sângele tău” - este destul de evident, dacă e vorba de țânțari țânțari :), că ce altceva mai pot face niște țânțari decât să sugă sângele

Domnule Adrian Mondea, m-ați surprins puțin cu acest comentariu prin care ați făcut conexiuni și interpretări foarte apropiate de ceea ce am vrut să transmit. Am zis „puțin”, fiindcă v-am observat, de ceva timp, capacitatea analitică deosebită. Ați înțeles perfect mesajul textului. Mulțumesc este puțin spus.

Amanda, și interpretările tale sunt interesante. M-a amuzat relatarea despre roiurile de țânțari. Îți mulțumesc!

Doamnă Mitea, îmi pare rău că textul nu e pe placul dumneavoastră. Nu, textul nu e încadrat la poezie. Cealaltă secvență, da. Aici e doar un preambul. Poate altcândva veți găsi și poezie aici. Dacă nu, oferta site-ului e generoasă. Vă mulțumesc pentru opinie!

Domnilor Stănică și Caragea, le mulțumesc, de asemenea, pentru opinii. Nu, comparația rămâne așa. Fără ea, aș fi scris cu totul alt text.

D-le Paşa, eu am înţeles mai din topor textul dvs. Nu-s aşa complicat ca alţii. Adică, zic eu: am extras zumzetul bietei insecte, ci nu insecta în sine. Efectul ei, al insectei, care ar fi obsesia ideii lirice (zumzetul, cum spuneam). Apoi, finalul - "(...ţânţarii) au nevoie de sângele tău" l-am înţeles ca fiind motivaţia de a scrie respectiva idee - visceralitatea, autenticitatea, miza, pariul, şi dorinţa. Un pact între obsesia de a scrie şi sensul/ motivul gestului de a scrie. Biata insectă (ţânţarul) nu are nicio treabă aici. Doar sensul ei. Cum zicea un mare poet pe care nu-l pot reda (pentru că nu mi se deschide wikipedia şi google) - "a confunda materialul cu sensul materialului e o greşeală uşor de săvârşit". Aşadar, nu confund ţânţarul cu zumzetul!,Ce treabă are acţiunea - pulsiunea/ motivul - cu bietul ţânţar?! Niciuna, s-avem pardon. Ţânţarul e supratextul, iar efectul său e metatextul. Na, c-am dat-o-n de astea înţelepte şi citite. Şi n-am citit luna aceasta decât 25 de poeti internaţionali, dar nu-i pot numi pentru că, aşa cum spuneam, nu mi se deschide wikipedia.
Aşa a înţeles firea mea din topor acest text simplu. Cred că-ş prost, prea mult mă prefac că citesc.
Şi, vă rog să observaţi, nici măcar nu am adus în discuţie ultimii autori pe care i-am citit luna trecută. Ce vă făceaţi atunci?
Bine, acum, ca să fiu sincer, textul mi s-a părut lesne de înţeles: ideea zumzetului poetic, finalul în sânge plus titlul e de-ajuns. Dar am vrut să mă dau mare că ştiu cu vorbele. Înţelegeţi dvs...
Un excelent text!

În loc să semnez, zic: să nu ucidem ţânţarii de baltă! Ei iubesc ecosistemul. Dar o plasă de protecţie nu strică.

(postez acest omentariu de pe "agonia nouă" - pe cea veche, n-am reuşit. O să încerc să agăţ de poezia dvs şi binemeritata steluţă).

Stimate domnule George Paşa, ştim prea bine ce este Agonia şi ştim prea bine care este limita la care se poate ajunge cu ajutorul comentariilor celorlalţi utilizatori, asta în cazul în care comentariile sunt sincere şi nu au caracter răzbunător sau manipulator. Rămâne ca valoarea acestui text să fie certificată de oameni care se pricep mai bine decât noi, niciunul dintre noi neavând o carieră critică excepţională. Ştiu că, din lipsă de recunoaştere, din lipsă de rezultate, mulţi utilizatori ignoră critica literară sau chiar o detestă, dar, fie că vrem, fie că nu vrem, evoluţia unui scriitor ţine şi de impactul pe care opera lui o are asupra specialiştilor, nu numai asupra puţinilor useri de pe un atelier literar. Eu pot pune pariu că, atunci când veţi privi cu maximă atenţie şi obiectivitate asupra propriului text, veţi şti care este nivelul lui maxim de rezonanţă, asta dacă nu ştiţi deja acest lucru. În orice caz, în ceea ce mă priveşte, vă garantez că, dincolo de parodia creată după el, v-am tratat textul cu sinceritate şi nu v-am folosit în niciun fel, pentru a mă răzbuna pe alţi utilizatori, pentru a-mi manifesta antipatia sau solidaritatea faţă de autorul textului sau faţă de alţi comentatori. Că editorii nu au dorit să argumenteze, asta este un minus pentru ei şi pentru site, dar asta nu afectează părerea mea despre text. Şi mai consider că dumneavoastră sunteţi o voce pricepută a acestui site, iar atunci când comentaţi detaşat, echilibrat şi argumentat, ca un adevărat profesor de literatură, pentru mine este o bucurie şi vă respect la maxim.

V-am rugat cândva să evitam dialogul. Am zis intr-un comentariu precedent că textul este inferior altora ce mi-au fost recomandate, poate chiar unora rămase fără ecou. Însă, comentariile domnilor Mondea și Agheorghesei chiar sunt pertinente. Sigur, și al Amandei. Dacă doriți, chiar și al domniei voastre. Am spus că aici este un preambul pentru un poem în mai multe secvențe. Nu mă interesează gloria literară, scriu, în primul rând, pentru mine.
Ați spus ceea ce gândiți despre text, vă respect opinia, cred că este de ajuns. Nu mă las manipulat de nimeni.