amprente
dacă așez pe rămâi lângă vis e ca și cum aș visa că rămâi sau că rămâi doar un vis, tot una cu a lăsa urme în praf sau amprente pe inimă – într-un spațiu relativ limitat, nu ai cum să strângi
GPGeorge Pașapiticii mei visători
piticii mei visează, acum, autumnal, îmi rașchetează gândul, îmi umblă la semnal. – se-aude?-ntreabă unul, să mai cobor c-un ton? – lasă așa! zice-altul ce predică-n amvon. ce aiuriți și ăștia,
GPGeorge Pașape măsură ce distanța crește,
prea multe nu-mi mai amintesc de noi: mecanica unui gest, electricitatea unei atingeri, acel împreună rămas pe o linie moartă. și totuși, două linii vii își doresc îmbrățișarea la
GPGeorge Pașaacordorul de umbre
puțin spre stânga! mai, mai, mai! așa! acum pot să-ți prind umbra-ntreagă, lejeră, apărută ca prin vis, e drept, cam alungită, dar intră bine-n cadru și-n acord. acum, un zâmbet. n-așa, n-așa!
GPGeorge Pașarespirăm sub același cer
împărțim același aer, aceeași bucată de cer, din când în când, și câte o ciocolată cu te miri ce, însă, respirăm diferit, fiecare vede altfel cerul, ciocolata nu ne pare la fel: eu o simt
GPGeorge Pașaea, radioasă
o manta de ploaie ori una antiradiații? nu, nu e nevoie. ea, pur și simplu, radiază de fericire și îi plouă doar pe partea ascunsă a numelui. e străina care vine cu brațele doldora de
GPGeorge Pașaesența nu-i mixtură de imagini
nu mă-mpotmolesc pe cărări de pixeli. din simulacrele de clipe imortalizate n-am cum să-mi învii chipurile moarte de mult. dintre permutările necesare aleg doar pe acelea care se opun stagnării.
GPGeorge Pașaprin vis îmi treci adesea, cu pas de isadoră
e timpul. tu, cu pas de isadoră, treci prin strâmtoarea visului, senină, ajungi acolo unde nu fierb patimi, nici umbra înțelesului nu-ți scapă. te-ncurci puțin în visul meu tomnatic, plasă de
GPGeorge Pașaluna-i una; totu-i lună
lună, tu, regină albă, mai cu moț, dar fără salbă, treci, privind pe muritori cum se-agită printre nori de iluzii–clar, deșarte-, neavând de tine parte. uite cum trei frați de liră de la tine
GPGeorge PașaGhicit(oare?) - 14
Nici nu latră, nici nu mușcă, Nici nu e ținut în cușcă; Plăcut este pentru unii, De folos le este-n cuhnii. (soluția: cățelul de usturoi)
GPGeorge Pașabalaurul Înghite-Tot
aduceți scobitori de aur pentru balaur, și-apoi, lăsați-l să își curețe, în tihnă, măselele, deși n-a mâncat mai nimic, abia ce-a reușit să-și înghită vorbele înflăcărate, și alea aproape de
GPGeorge Pașacer de duminică
am un cer de duminică- n-are descheiați nasturii melancoliei, dar e bine, atâta timp cât nu-mi bat capul cu paranteza asta, pe care, uite, o deschid, să nu spună cineva că mi-e frică. (n-am la
GPGeorge Pașaestivală
sprijineai balustrada. căutai, în zare, ceva. poate că-n albastru se ascundea, cumva, și acel nu mă uita. de pe nisip, te priveam alene. parcă și timpul se descheiase de sine și renunțase,
GPGeorge Pașatot un fel de rană
sub piele ți-am inoculat acea melodie prin care mi-am cântat destrămarea, cu fiorii începutului de lume, ca-ntr-un târziu, printr-un salt dincolo de pârleazul acestui veac, să te ascult cum te
GPGeorge Pașanu te-ntreba de ce: e tot un joc
și meciul nostru, tot o provocare: mi-aruncai, pe furiș, priviri sfidătoare, netezeai, c-un surâs, firul ierbii-nclinat și știam, de pe-atunci, c-o s-ajungem în pat, că nu degeaba-n sânge-mi
GPGeorge Pașaamară
am constatat, surprins, că umblase cineva, crezând că-i dulceață, la borcanul cu melancolii; mi-am imaginat ce față a făcut când a dat de amar, cât a înjurat cu sete, câtă apă a băut după
GPGeorge PașaNimeni nu-ți poate îndosaria sufletul
Ți s-a-ntâmplat, fără-ndoială, să te lovești ca de un zid de teama bine-ascunsă-n oameni, și-apoi, să umpli spațiul vid cu-acel curaj pornit din spaima că nu-i nimic de înțeles, că tot ce vezi pe
GPGeorge Pașaretro-poeme
* cum toate visele ard ca o țigară, e necesar și un filtru să vezi, printre pufăituri profunde sau line, regatul pe care îl pierzi ceas de ceas. ** încerci să treci cu privirea prin zidul
GPGeorge Pașaimagine și iar imagine!
poate-o da Domnul și poeții canibali au să se pocăiască, de-or să pască doar iarba lunii, albastră, firicel cu firicel, pân-or să scrie ceva cu un erbivor luat drept model, bunăoară, o
GPGeorge Pașaromantism în trei catrene și un adagiu de final
ții minte cum în flori de liliac ne căutam, pe-atunci, norocu-albastru, fără a ști că e aproape clipa când ne vom pierde-n umbre de regret. părea că semne clare din alt veac ne însoțeau tăcute
GPGeorge Pașascurtă plutire pe valuri de somn
somnul te cuprinde în valuri. pierdută-i cheia înțelesului sau, poate, peștele adâncului a înghițit-o, doar îl vezi cum se depărtează cu mișcări unduioase. valul te lasă pe o insulă
GPGeorge Pașaintrat în hora neînțelesurilor
de florile mărului sau poate-ale dorului, umblam creanga prin vis, și visul era o arie de-nțelesuri unde se strângeau roată mai multe neînțelesuri, într-un fel de divan ad-hoc având în centru
GPGeorge PașaArsură poetică
Aș tot rima, că nu mă doare pana, dar limba,-n lălăială triumfală, ar suferi profund de-acea țicneală de-a-mi etala, în versuri fade, rana. Cu muzele nu am nicicum tocmeală: mai las și eu, mai
GPGeorge Pașapoeme retro
-1- cum se frânge un vis, ceva pare să ardă în tine cu sclipiri de metal rece, tăios. -2- soarele și-a început rondul pe cer, semn că, sub apăsări, lumea poate-nflori într-un
GPGeorge Pașa